Ariel Constantinof Blog

Am observat că mai nou lumea se împarte în două mari părţi. Vorbesc de un “Război rece” al celor ce înţeleg şi a celor ce nu înţeleg social media (şi da, mă refer de fapt la Twitter şi Facebook pentru că blogurile sunt deja overrated).

Unii înţeleg social media şi o adoră. Aproape tot ce fac iese la iveală în reţelele sociale. Evenimentele urbane au atins o altă dimensiune, numărul oamenilor care “ies din rutină” cu ajutorul Facebookului este tot mai mare, numărul oamenilor care fac poze oriunde merg pentru a le pune pe Facebook creşte enervant de mult… Şi oricât de rău zic unii că este – eu zic că nu-i chiar atât de rău. :)

Pe cealaltă parte a “lumii”, partea comunistă să zicem, stau cei ce sunt anti-social media. Cei ce şi-au făcut conturi şi le-au şters. Cei super-anti-sociali.

Dacă social media a salvat extrem de mulţi anti-sociali (făcându-i/învăţându-i să socializeze şi offline într-un final), a reuşit să creeze şi nişte super-anti-sociali. De ce să am cont de Facebook? Dar ce să scriu eu în 140 de caractere? Dar de ce dracului ai tu blog?

Sau, să cităm iar un comment primit pe acest blog:

Blitz says:
17, 06, 2010 at 12:36 am (Edit)
Ariel, ideea este urmatoarea.In opina mea, cei ca tine, cei care au un blog…sunt rateuri.De ce sa ai un blog?Nu poti sa le spui parerile tale prietenilor?Chiar trebuie sa postezi pe un amarat de blog?Si da, imi cer scuze, pt ca nu imi e frica sa imi recunosc greselile pt postul anti-evrei.Nu am nimic cu evreii…am ceva doar cu tiganii:)) ( marea majoritate ).Sunt de acord cu marea majoritate a lucrurilor pe care le postezi tu pe aici…dar, in opinia mea, ramai un ciudat( in sensul rau al cuvantului )

Cei super-anti-sociali se pot împărţi iar în două: cei mega-idioţi şi cei lipsiţi de chef şi timp.

Cei idioţi au Hi5, e logic, şi nici nu ştiu să scrie corect o părere pe un blog.

Cei lipsiţi de chef şi timp sunt de obicei acei oameni care fac pe ocupaţii şi n-au timp nici măcar de familia proprie.

Şi aşa cum sunt oamenii ăştia pe care eu i-am împărţit în două extreme… sunt si brandurile.

În poza de mai sus este Disney care a înţeles social media şi a început să bage bani. :)

În celălalt colţ din păcate se află un brand românesc destul de puternic care nu ştie să răspundă la mailuri timp de două săptămâni iar în urma unui “twit” te telefonează şi te iau la pulă că “de ce ai scris asta”, “dar nu am răspuns pentru că am primit sute de mailuri”, “dar colega de la PR e gravidă”. (scuzaţi, dar cam aşa a fost) … ei au înţeles social media, dar doar pe jumătate (au cel mai mare Fanpage de brand românesc pe Facebook – e ceva, nu?).

Social media dă voie brandului să comunice direct cu clientul şi clientului abilitatea de a vorbi direct cu brandul. Dacă brandul despre care am scris mai sus face ce face înseamnă că se crede la TV, acolo unde doar brandul vorbeşte cu clientul, dar nu şi clientul cu brandul. :)

Sau aşa ceva.

Whatever. Social media. Gotta’ love it, nu?

Băi, e aşa urât când oamenii vorbesc aiurea unii despre alţii. Dar se va întâmpla mereu, mereu, mereu. Tocmai pentru că avem social media. :D