…dar m-am întors cu trenul după 73.366 metri (deci 73 de km, da?).
Da, ăsta era planul iniţial. Să plec cu Andrei pe biciclete până în Budapesta. Ne făcusem programul pe zile: 150 km pe zi. Ziua unu: Braşov, ziua doi Sibiu, ziua trei Deva, ziua patru Arad, ziua cinci Szeged şi ziua şase Budapesta.
Da, ştiu, ştiu, curajos plan. Am căutat gazde în fiecare oraş… dar pentru orice eventualitate am luat şi un cort cu noi.
Cu o zi înainte de plecare am cumpărat camere, cauciucuri noi, coburi (genţi din alea mari de biciclete şi motorete), mâncare, dulciuri, veste reflectorizante şi… Şi am făcut nani devreme.
La 6 plecam din Pantelimon. Pedalam foarte încet. Aveam multe bagaje, era frig, bătea vântul. Oh, doamne, era atât de plăcut şi oribil în acelaşi timp.
Planul era să mergem cu o medie de 20 de km la oră…
În fine. După 3 ore de pedalare am ajuns destul de departe şi ne-am făcut nişte poze.

Mai erau 24 de km până la Ploieşti. Eram bine cu moralu’, cu mâncarea, cu viteza (care avea o medie de 21.9 până atunci)…
Apoi am continuat. Ajunşi la intrarea în Ploieşti eram destul de morţi. Cei 24 de km au fost destul de groaznici. Am mers doar cu 13-14 km la oră. De ce? Din cauza vântului puternic. Moralu’ meu personal picase grav. Nu puteam pedala calumea… şi pierise cheful oleacă.
A văzut Andrei că-s “down” şi m-a întrebat: “Intrăm în Ploieşti şi luăm trenul sau mergem spre Braşov pe centura Ploieştiului?”. … Şi am zis că n-ar trebui să renunţ aşa repede…
A urmat centura Ploieştiului. Vânt oribil, tiruri imense. Andrei rămăsese mult în urma mea deşi eu abia pedalam (aveam 14 la oră)… din cauza bicicletei care nu ştiu ce naiba avea.

Concluzia… după ce am făcut centura suuuper-slow am intrat în Ploieşti şi ne-am dus prin centru să-l vizităm. E un oraş SUPERB! SUPERB! SUPERB! Bulevarde superbe, verzi, cu bănci frumoase, ca-n poveste… cu piste superbe de biciclete… cu un RATP de ultimă generaţie (mai modern ca autobuzele din Budapesta cred…).
Din Ploieşti am luat trenul spre Gara de Nord a Bucureştiului.
A fost o lecţie drăguţă de motivaţie, dorinţă, putere şi tot aşa. Poate vom mai încerca chestia asta altă dată.
Culmea, când am coborât în Bucureştiu am dat peste trenul din poza asta:

Se pare că nu-s chiar aşa “puternic”. I’m homesick quite fast… Dar nu regret nicio secundă din cel mai scurt “trip” din viaţa mea. :)
Ah, şi rezumat: 73.3 km, viteză maximă atinsă: 27 km/oră, medie totală: 19.2 km/oră, pedalat efectiv 3 ore, 48 minute (cât am pedalat şi-n Ploieşti puţin şi-ncet).
La 6 am plecat din Bucureşti… la 8:15 eram în comuna Snagov… pe la 11:00 eram la intrarea în Ploieşti… Şi la 1:00 eram în Bucureşti.
Şi … gluma:

Cuplată la cretini, idioţi şi căcat storcit!

Ştiu, e un titlu absolut excitant.














