Ariel Constantinof Blog

Am fost luat la intrebari despre Motivonti.ro.

Vedeti aci rezultatul.

V-am zis ca am lansat un nou blog, nisat de data asta, ca si amdoar18ani-ul… Si pentru cei curiosi, bloggeri de felul lor, vin sa va prezint rezultate ce eu le consider de mare succes. Pentru cei ce zic ca “nu se poate, ba!”… uite dovada, eu am reusit.

Stiu ca se spune ca exista doua tipuri de minciuni: minciunile si statisticile… Eu ma bazez acum pe statistici si obiective personale: vedeti singuri daca vreti sa va ambitionati din ele sau nu.

Desi puneam articole pe site de la sfarsitul lui decembrie, abia pe 11 ianuarie am facut public-public tot siteul. Azi e 2 februarie si rezultatele mi-au depasit si cele mai umede obiective.

RETELELE SOCIALE

Au un impact imens asupra proiectului. Si in general, ca vizitatori, promovare, si seprata pe mini-proiecte ca cel cu SMS-urile si cel cu abdomenele.

Aveam ca obiectiv ca pana pe 1 februarie sa existe pe Motivonti-ul de pe Facebook 300 de fani. Targetul l-am atins cu 2 zile mai devreme. Azi are 350 de fani.

Pe Twitter e mai greu. Are 59 de urmaritori activi, deci care vorbesc cu el, pun intrebari etc.

TRAFIC-ul si spike-urile

Din spike in spike ca o albinuta vreau sa zbor!

Pana la primul spike era un trafic de 50-100. Primul spike a fost cu sms-urile (cauzat de sms-uri ce contineau adresa siteului si Facebook, presupun eu). Spike doi – o zi de luni promovata bine pe Twitter (a fost un video). Spike trei – programul de abdomene si invitatiile date pe Facebook tuturor celor inscrisi pe pagina de fani si tuturor romanilor din contul personal de Facebook (700 prieteni). Spike patru – prima zi de abdomene + interviu cu Pyuric (care a avut promovare imensa pe Twitter, link pe monden.info si link pe blogul ei personal).

Programul de abdomene

Din nou incep cu obiective. Credeam ca obiectivul de a avea 30 de oameni inscrisi nici macar nu-i unul realist, dar a fost obiectivul ales. La o zi dupa ce am scris despre program erau 7 oameni inscrisi. Doua zile mai tarziu deja imi depasisem targetul. Aveam 47 de inscrisi din 30 in obiectiv. Fiind weekend eram sigur ca nu se mai pot inscrie multi … dar totusi mi-am marit obiectivele: 1 februarie – vreau 60 inscrisi. Cu jumatate de ora inainte de 1 februarie erau 93 de inscrisi. Acum sunt peste 100 (in contextul in care programul deja a inceput de o zi).

Am urmarit linkul spre postul cu abdomene prin s4h.ro (linkul fiind s4h.ro/abdomene – link promovat in retelele sociale) si rezultatele pe 3 zile a fost ca am batut linkuri de 7 zile:

Apoi niste statistici mici despre cei ce s-au inscris in program.

(tnx Corina pentru asta)

Altele mici

Da, sunt nimicuri mici, dar care ma tin pe mine, taticul acestui proiect, un om motivat. Da, un blog de nisa in ziua de azi are un potential enorm. Iar retelele sociale sunt cea mai puternica arma cand vine vorba de promovare sau razboi (si nu sunt metaforic… daca vrei o armata spontana sa lupte impotriva cuiva, cu retelele sociale poti forma una). Armata = oameni gata sa ucida.

+ Pasiune. + Rabdare. + Feedback cerut. + Raspunsuri la feedbackul primit. … Il iubesc pe acest Motivonti.

Azi, mergand pe strada, am facut doua chestii care se voiau fapte bune … dar care s-au dovedit a fi doar “fapte nebune”.

Prima fapta

Mergeam pe strada cu o parte din echipa 18ani si un taximetrist, stand la trotuar, arunca din masina prin geamul din dreapta un pahar de plastic, de cafea, in fata mea.

M-am dus spre masina si pahar si am inceput sa tip (ca dadea sa plece, inca avand geamul deschis) “Alo, alo, v-a cazut ceva! Asta-i nesimtire!” si alte chestii pe care nu mi le amintesc pentru ca ma super enervasem.

Omul se intoarce calm spre mine si zice: “Nu mi-a cazut, l-am aruncat eu.”. Calmul lui m-a enervat de doua ori mai rau. M-am dus spre geamul lui si JUR CA VOIAM SA-I ARUNC PAHARUL INAPOI PE GEAM doar ca m-am rezumat la a incepe actiunea si a ma opri in timp util dandu-mi seama ca viata mea era in pericol facand un astfel de gest “necuvenit”. Am tipat dupa el ca-i nesimtit si am pus paharul la cosul de gunoi. A plecat mustaciosul nenoroci fara sa-i pese.

A doua fapta

Tot pe strada… cu Patty… o tipa dadea sa-si scoata masina din parcare. Am vazut ca se chinuie si am intrebat prin semne: “Va ajutam?”. A aprobat din cap instant. Am ajutat-o, a scos masina rapid si a plecat facand un semn de multumire. Apoi mi-am dat seama ca tipa se parcase pe trotuar – exact ce urasc eu cel mai mult!

Am facut oare o fapta buna ca am ajutat o nesimtita?

De ce dracu sa facem proiecte precum Let’s do it Romania – care presupune ca voluntari din toata tara ies din case si curata tot jegul… cand o MARE parte a populatiei face acest jeg fara sa-i pese. Nu mai bine tragem de stat sa dea amenzi? Voi va uitat pe jos vreodata prin Bucuresti? E PLIN DE JEG!

Acuma, pe zapada asta mai ales, e plin plin plin de jeg aruncat aiurea, pe mojlocul strazii, peste tot in oras! Sticle de plastic, tampoane, tigari, ambalaje, pahare si bete de cafea! Avem cosuri de gunoi, oameni buni! Va urasc. Va urasc. Va urasc. Data viitoare o sa arunc acel pahar inapoi pe geam. Ca merita!

Vezi aci despre ce-i vorba. :)

Later edit: am inceput, azi, luni, 1 feb. :D

Ne vom pronunta impotriva legilor absurde pana cand vor fi schimbate; pana atunci le vom respecta. Acela care, din proprie initiativa, incalca o lege proasta, il incurajeaza pe altul sa le incalce si pe cele bune.

Denis Diderot

Pentru ca si eu am facut greseala asta…