To my foreign visitors: this is my first and only entry in English, to summarize what I do and why. Thank you for your interest.

My name is Ariel, I was born in Israel but now I live in Romania, that’s why I blog in Romanian. I learn at the Lauder-Reut Complex in Bucharest, Romania.

I blog about a lot of things: about Romania, about religion, about my family and also about my vision about school or events from school or my life. Two days ago I was expelled from school without any official document because of the things I wrote about the school, here, on my blog.

I wrote about how one of my colleagues is sleeping during hours, things that happen between colleagues at school, how my colleagues played a “trick” on a teacher and so on. I didn’t use offensive words or pictures and I meant no offense to my teachers or to my school.

At the moment I am deprived from the right to learn.

I’d like to thank all of you for the supportive commentaries I read on other blogs.

Nu… nu tac… am avut ceva treaba asa ca nu am putut sa raspund la comentarii sau sa scriu pe blog.

Nu, postul de mai jos nu e fake… chiar nu sunt lasat sa fac ore. Nu mi s-a comunicat nici un act oficial. Nu s-a intrunit nici un consiliu inca, dar eu nu pot invata. Este o situatie mai rara in invatamantul nostru in care elevii refuza sa dea pe la scoala uneori ceea ce nu a fost cazul meu. Nu am absente si consider ca invat indeajuns incat sa fiu multumit si eu si parintii mei.

De ce se intampla toate acestea? Pentru ca prin ceea ce am scris am deranjat anumiti profesori. Cred ca am dreptul ca atunci cand nu inteleg un lucru sa pot sa rog profesorul sa-mi explice inca odata. Asta este un semn ca sunt atent la ore probabil. Pentru asta nu sunt de acord sa fiu pedepsit. Sa pierd dreptul la educatie. Sa pierd contactul cu colegii.

Nu trebuie sa o ia nimeni personal mai ales ca nici macar nu a fost pomenit numele nimanui. Probabil ca e mai mult o chestie in care s-au recunoscut anumite persoane. Un lucru insa mi-a devenit clar: ca in Romania libertatea constiintei este discutabila. Unii oameni sunt deranjati de cum gandesti tu pentru tine sau de faptul ca impartasesti opiniile colegilor.

Doar atat i-a deranjat? Nu, desigur, i-a deranjat totul… nu zic ca nu… dar daca ar fi fost interpretat cum ar fi trebuit ar fi fost mai bine. Mi-au spus ca au ras si s-au regasit in tot ce am scris, chiar m-au felicitat si mi-au zis ca am talent dar am aruncat cu noroi fix in scoala. Azi, dupa ce s-a vorbit despre mine la Radio 21 mi s-a spus ca am apelat eu la presa… Nu. A fost invers.

Imi pare rau ca s-a interpretat gresit, ca s-a exagerat (cum se intampla adesea). Faptul ca am invatat 9 ani de zile in aceasta scoala spune cel mai mult despre parerea mea generala despre ea.

Mi s-a spus ca “sunt un zero desi ma cred erou” (ma cred erou?) (poate fi un zero un erou?), mi s-a spus ca ar trebui sa nu am creier ca sa fac una ca asta. “Fara creier” am participat si particip in continuare la activitati extrascolare, fiind felicitat tocmai de cei care ma considera brainless.

Sa-mi cer scuze? De ce? Cred ca am dreptul ca atunci cand nu inteleg un lucru sa pot sa rog profesorul sa-mi explice inca odata.

Nu sunt si nici nu vreau sa fiu pentru absolut nimeni un instrument.

… atat pana acum.

Va urma.

In urma discutilor de ieri (17 aprilie 2007), ca ne vedem in consiliul profesoral, azi (18 aprilie 2007) am fost exmatriculat (cica din cauza postului de ieri).

Faza cea mai tare a fost ca dupa ce mi s-a spus ca-s exmatriculat si ca mi se scade nota la purtare la 4 am fost trimis acasa… iar la poarta nea Vasile (portarul) nu ma lasa sa plec…

Multumesc celor ce au sesizat ca ceva e in neregula… astia de ati protestat pe acolo si ati scapat de testul de la mate (ca altfel sigur nu ati fi protestat) si in rest… “Bine ati venit” noilor mei cititori.

Sanatate!

Lucrurile la mine la liceu se precipita, pentru conditia mea de elev, datorita chestiunilor pe care le redactez aici la mine pe blog.

Textele de aici, de pe blogul meu personal, nu sunt publicate de un elev. Sunt publicate de catre mine. Scoala este doar unul dintre subiectele pe care le aleg, ca si componente ale vietii mele.

Nu sunt publicate la liceu, nu sunt publicate in ore, sunt publicate de la mine de acasa, din timpul meu liber si tin de mine si de aceasta libertate.

Ce tine de viata mea nu voi sterge niciodata, indiferent pe cine deranjeaza. Pe multi ii supara, dar pe multi-multi altii ii bucura, inclusiv pe mine.

Tin mai mult la persoanele pe care le bucur, decat la cele pe care le supar. Iar, daca acestea din urma doresc sa ma influenteze in orice fel sau prin orice metoda cu privire la ce simt, sa ma sperie sau sa-mi aduca prejudicii, o sa-mi pierd respectul pe care-l am pentru ele.

Repet, ce simt eu si fac altora accesibil, este libertatea mea si nu va fi restrictionata, indiferent de consecinte.