Ariel Constantinof Blog

Tata… nu. Cururi… nu. Doar babele stau despuiate si cu namol intre buci. Apa-i buna, vremea-i buna, eu lenevesc… doar Drojdie ma bate la cap. Ii e dor de mine. Scumpul de el! Maine la 8 sunt pe plaja asa ca noapte buna.

La ora 9 erau 3 oameni in apa si 15 pe plaja. Asa de gol e… Ah, si e plin de bulgari. Scriu de pe mobil si e naspa. Ps: apa nu e rece… E foarte rece.

E doar ora 4 dimineata. Dupa Treasure Huntul de ieri am dormit ca… ca un sugar de abia adus acasica.

Plec la mare, la Eforie Nord parca… Stau pana duminica seara. De bloguit nu stiu cum o sa bloguiesc, poate doar cu mobilul dar e cam complicat.

In confuzie, zilele astea blogul si cu Ariel Ariel si blogul sunt in vacanta.

3 cuvinte: NU MAI POT.

M-am trezit in jurul orei sase ca sa merg sa-mi fac analizele… pe la 9 eram la Mc la Unirii, “refaceam” sangele. La 10:30 am ajuns la Treasure Hunt. Parea frumos. Parea asa frumos. Parea. Nu. Chiar a fost frumos. Dar doar parea. Ah, am primit si primit tricouri si insigne. Tricouri rosii…

Regulile erau simple. La inceput ne-am strans toti intr-o camera, am facut echipele si ni se puneaughicitori, cine spunea raspunsul pleca. Aveai 3 foi A4 cu… CODURI. Numere, cifre, liniute, chestii, nu intelegeai nimic. Ne-au dat un plic cu bani. Un milion si ceva pe echipa. Nu aveai voie sa folosesti banii tai, sa iei metroul sau taxiul sau altceva. RATB frate!

Dupa ce a plecat echipa fetelor (unde era si sor-mea), am plecat si noi… Echipa… bloggerilor. Eu si… Zeffy.

Zeffy e din Botosani, nu stie Bucurestiul. Apropae deloc. Eu, sunt Ariel si nici nu stiu sa ajung la… Ba da, acolo stiu… In fine, nu prea stiu Bucurestiul. Nu prea in spre deloc. Ce facem, ce facem… Dupa cateva zeci de secunde ne prinde o echipa din urma. “Ne aliam?”, intreb eu asa frumos…

Si ne-am aliat. Si lumea se uita la noi… Si faceam poze. Si era asa cald!

Asa a inceput totul… fugeam spre centru. Am ajuns la gradina botanica unde am cautat un arbore o ora si ceva. Culmea, nici cei ce lucrau acolo nu stiau UNDE E ACEL ARBORE SAU CUM SE NUMESTE (stiintific…). Dar si cand l-am gasit… ce bucurie ne-a lovit:

Apoi a trebuit sa fugim spre… Biblioteca Nationala? Asa se numeste? In fine, am ajuns si acolo. Apoi am plecat spre Mitropolie parca… (Dar nu-s sigur, parca a mai fost ceva. Nu, n-a mai fost.).

Apoi a trebuit sa mergem la Foisor. Pe usa scria ca vizitele se termina la ora 14. Era 13 juma’ cand am ajuns noi si am dat de un nene care nu ne lasa sa intram, ca cica programul s-a terminat. I-am scos ochii ca nu se poate asa ceva, i-am aratat ce scrie pe usa si a zis-o: “Nu… la 14 se termina vizitele angajatilor!”. WHAT?!

Apoi am ajuns la Teatrul Odeon. Acolo am avut probleme mari cu descifratu’.

Dupa ce am decodificat ne-am dat seama ca urmatoarea statie este undeva pe Lipscani, Hanul cu tei 21, un magazin cu tablouri. Intram noi, se uita vanzatoarea la noi ca la felul 12. Pana la urma am gasit tabloul cu pricina si… am plecat spre… HERASTRAU… de fapt spre Muzeul Satului. Ajungem noi acolo taras-grabis sperand ca… gata, asta a fost, am terminat. NUUUU…

Acolo ne intampina o don’soara de pe vremea lu’ nu-stiu-cui, pictata, in costum, etc. care ne zice 2 ghicitori si ne da o alta foiae. Tot A4 si asta. Ce vedem pe ea? Un mare “partea a 2-a”. WHAT?!

Na si mergi acum de la Herastrau la Cismigiu… La Cismigiu inchiriaza o barca si aproprie-te cat mai mult de statuia (sau ce-i aia) din centrul lacului, fa-i o poza si descifreaza cu ajutorul orarului debarcaderului urmatoarea statie.

In barca am tremurat. De frica, nu de frig. Era sa ne rasturnam de cateva ori iar niste cocalari tot intrau in noi crezand ca le dam ceva gratis (lumea ne intreba ce promotii facem, ce dam, de ce suntem imbracati asa). Face Ariel cateva poze si fuge spre “fanfara Cismigiu”. Acolo lume. Aplauze. Baloane. Nu, baloane nu. Si 2 biciclete.

Din pacate dragul meu partener a trebuit sa ne paraseasca inainte sa plecam spre Muzeul Satului pentru ca-i pleca autobuzul spre Botosani. M-am descuracat singurel cu alianta.

Aci eram la magazinul cu tablouri. Alianta.

Eu, Zeffy, David, Fenya

Pana la urma am castigat… Asa in 3 cum eram. M-am ales cu o bicicleta si cu o pompa.

Aproximativ 7 ore de fugit prin Bucuresti. Acum cand imi recitesc prostul pare atat de mic si usor traseul dar doar eu stiu cat am alergat pe rosu, taiat intersectii, etc.

Azi am transpirat cat n-am mai transpirat in viata mea. Am mers prin Bucuresti cat n-am mai mers in viata mea. Am fost obosit cum n-am mai fost in viata mea. Ma dor toate cele.

Era sa uit. La final trebuia sa cumparam ceva de mancare de fix 19.83 RON. FIX. Deisgur, am intrat la supermarket si dupa ce am fost injurati de nu-stiu-cati ca tinem casa am reusit sa facem un bon de 19.80 RON. Asta e.

A fost foarte tare… dar dureros. A fost un team-work superb.