Ariel Constantinof Blog

Vine careva? I’ll be there! :D

Membrii trupei TRAVKA au hotarat sa nu vanda acest album, ci sa-l posteze pe internet, chiar in ziua lansarii. Fanii trupei de rock alternativ au posibilitatea de a downloada gratuit toate cele 11 piese, daca acceseaza site-ul Radio Lynx, partener media strategic al evenimentului.

[via]

Intrarea e 15 RON (parca)

Argh, vremea asta… vremea asta… vremea asta e de stat… stat degeaba nu altfel! STAT si iar stat. Dar nuuuuu… azi e LUNI!!!! Luni n-avem voie sa stam…

Face Ariel azi ochisori pe la ora 9:30… afara intuneric! Ce chef de viata pe capul lui… ceva de neimaginat.

Se face 12:20 - arunc 4 caiete si 4 manuale in ghiozdan, ma incalt, trag geaca pe mine, pun gluga… cheile, liftu’, jos “Brrrrrrr“… Ma indrept spre statia de tramvai… Traversez neregulamentar, ma rezem frumos de balustrada (sau cum i-o zice…) si astept. In jurul meu apareau oamenii ca ciupercile… dupa ploaie. Nu, nu se uitau la mine, toti asteptam acelasi tramvai. Ala care vine cand are chef - 55.

Trec vreo 10 minute si vine si tramvaiul… plin. Dar nu plin, plin… extrem de plin… cu oameni stand unii peste altii. Reusesc sa urc si sa ma inflitrez in inima tramvaiului. Acolo, 2 tipi la vreo 14 - 15 ani stateau cu bicicleta langa ei. Cu bicicleta in tramvai… Se inchid usile si instant se face cald. CALD RAU! Instant incepe sa puta. Dar o putoare pe care n-am mai intalnit-o… ceva intre dulce si acru… dulce-acrisor asa! Ca sosul ala de la McDonald’s. Incepe lumea sa deschida geamurile, dar nicio diferenta. Putoarea nu disparea.

In jur vreo 5 cocalari de a 11-a tot intrebau o tipa cum o cheama si cati ani are… au “frecat-o” pe tipa aia de deja ma enervau pe mine care aveam mp3-ul in urechi dat destul de tare… dar asa-s cocalarii, vor sa fie in mijlocul atentiei.

Ajungem la prima statie si se deschid usile - aer!!! Frig!!! Ahhh, ce bine!!! Dar nu… se inchid iar usile. Pentru inca o statie a trebuit sa suport putoarea aia. Asa bine a fost cand am parasit RATB-ul… ca sa trec prin fata unui McDonlad’s unde o alta mireasca imi gadila nasul… mireasma cartofilor prajiti… aia care merg bine cu McNuggets si sos dulce-acrisor - bleah.

Imi continui aventura pe jos vreo 100 de metri pana la statia de troleibuz… Acolo timp de 20 de minute au venit tot felul de numere dar doar 79 si 86 nu. Parca jucam la Loto. Am luat apoi primul lucru care a venit astfel incat macar juma’ de drum sa-l fac cu troleibuzul si restul pe jos. In troleibuz alta lume suparata, coafuri rebele, tot felul… Macar de data asta aveam AER! SI NU PUTEA!!!

Cobor si ajung fix in spatele unui mos care juca fotbal cu o sticla de bere. Se plictisea omul. Drumul l-am continuat pe jos pana la scoala… un inceput de zi minunat!

Chiar nu face nimeni nimic?! Adica chiar stam ca prostii sa asteptam doctorii sa vina la serviciu o ora jumate? Sa mai stam sa mai inghitim in sec la cozile alea infecte?

Azi am fost iar la doctor… eram programat pentru ora 10. Teoretic trebuia sa termin repede pentru ca eram al doilea programat. Doctorita teoretic isi incepea programul la 9… dar nu… ea a ajuns la munca la 10:20. Desigur a trebuit sa astept sa intre cei ce erau programati la 9 si apoi sa intru si eu…

De parca n-ar fi de ajuns ca intarzie asa mult… mai pleaca si mai devreme!

But who cares?!