Cand eram mic una din bunici ma invata despre cei 7 ani de acasa - Chiar asa, noi stam doar 7 ani acasa? sau de fapt… stam asa multi ani acasa? Cine a ales numarul asta? Ah, e doar numar mitic, corect! -, despre respect si despre politete… despre cum trebuie sa-mi salut vecinii, sa las oamenii mai in varsta sa stea pe scaune … si tot felul.
Alte persoane m-au invatat sa spun “In pida ma-tii!” cand aveam 6 anisori - asta, desigur, ca sa stiu si eu sa injur in romana, in ebraica stiam deja cica (acum nu mai stiu, ce chestie!). Prima data cand am ajuns in Romania, la bunici (ceilalti bunici), toata lumea imi zicea: “Sa nu cumva sa spui ce te-am invatat ca nu e frumos.” - Hmm… De ce m-ati invatat ceva ce nu am voie sa spun? Aaa… pai nu e frumos, politete, respect, inteleg! Aveam doar 6 ani de stat acasa si deja stiam sa injur… statul acasa te tampeste se pare.
Azi am mers ceva mai mult cu RATB-ul si… fix 3 persoane mi-au cerut directii.
O babuta se intoarce la mine (ea stand pe scaun, eu stand pe scaunul de vizavi) si tipa: “Auzi, baiatu’, asta ajunge la Sfantu’ Gheorghe?”, eu politicos ii raspund: “Nu, face stanga la Hala Traian.” - urmatoarea secunda baba intoarce capul spre geam. Aloo??? Nu tu “Multumesc baietas”, “Multumesc mama”? Nu nimic? Nici macar: “Nu te supara baietas…”? Nu asa era frumos?
O alta femeie (~30 ani) ma intreaba acelasi lucru, ii raspund la fel. Nici ea cu multumesc, cu nimic, ca parca eu sunt ghid RATB…
Un barbat (tot la vreo 30 de ani) intreaba o babuta aceasi intrebare, babuta se stramba si intervin eu cu raspunsul. Barbatul imi multumeste frumos si mie si babutei care nu facuse decat sa se strambe… Wow, am auzit un “multumesc”! Oare cat a stat acasa tipul asta? Un an? Opt ani? Ce? Nimic.
Nu tin ca cineva sa-mi multumeasca pentru orice cacat (din ala de pe Calea Mosilor), dar de ce eu sa arat respect pentru orice sclav al societatii care este cu 10 ani mai batran decat mine cand ei nu stiu decat sa ma dea jos de pe scaun si sa-mi ceara indicatii. Noroc cu mine… Altfel ati fi murit stand in picioare si v-ati fi pierdut prin Bucuresti.
O femeie cu un carucior si cu un copilas de cativa anisori se chinuie sa urce in tramvai. Cineva ajuta femeia sa urce copilul si apoi, cand sa urce caruciorul, se inchid usile. Copilul in tramvai, mama afara…
Si imi ziceti mie ca astia care nu se uita cand inchid usile nu-s niste imbecili?
Acum ca merg zilnic pe Calea Mosilor au inceput sa ma enerveze tot mai multe chestii la ea.
In primul rand este foarte enervant faptul ca cel putin o data pe saptamana te trezesti cu o usa in cap de la cine stie ce om care iese din cine stie ce magazin… In unele locuri trotuarul este muuuuullltttt prea ingust iar magazinele, ca sa fie mai mari, sunt duse pana aproape de faimoasele borduri.
De parca nu era de ajuns faptul ca trebuie sa mergi in sir indian ca sa nu-ti iei usi in cap, trebuie sa ai grija si pe unde calci, Calea Mosilor este plina (si nu glumesc) de excremente de catel (adica, sper ca nu-s de oameni). Zeci si zeci de excremente cum nu vezi pe alta strada…
Daca ai ceva gunoi de aruncat, stai calm, pe Mosilor nu mai avem cosuri de gunoi decat din 300 in 300 de pasi… in rest ori sunt arse, ori sunt pline, ori nu sunt deloc. Nu ma mira faptul ca iarba verde care merge pe langa strada este plina de sticle, hartiute si tot felul de gunoaie.
Acum cateva luni niste baietasi faceau o mare groapa in mijlocul trotuarului… nici azi nu-i acoperita desi lucrarile au luat sfarsit de o groaza de timp. Acum sunt cam 4 metri de groapa umpluta cu nisip - numa’ buna pentru cacatul de animale si oameni de care vorbeam mai sus.
Daca nu suport ceva … inafara de manele, este sa astept, sa stau, sa fiu acolo, undeva, candva, degeaba… facand nimic, fara sa imi folosesc creierasul deloc. Saptamana asta este exact asa… degeaba, ma simt ca un sclav al societatii care se trezeste, mananca, se duce la tramvai, se duce la scoala, iese flamand de la scoala, se duce acasa, mananca, doarme, nu viseaza ca e obosit, se trezeste, mananca, se duce la tramvai, se duce la scoala, iese flamand de la scoala, se duce acasa, mananca, doarme… exact asa.
Din 6 ore am facut doar una azi… si de fapt aia una pe care am facut-o a fost cu specimenul acela adorabil… desigur, glumele tipice au fost prezente. Toata ora s-a jucat cu telefonul unui coleg care suna… si suna … si el raspundea si zicea: “Ti-am luat banii!”.
Spre finalul zilei sictirul ce pluteste in jurul meu mi-a fost aprobat si de altii. Dupa ce am stat cu curul pe banci la ora de matematica si am barfit ca babele din fata blocului am avut parte de un hai-pa-ca-vreau-acasa din partea profei.
Profa
: Mai stati si urmatoarea ora? Copilasi: Nu stim… stam? Facem ceva? Ora asta n-am facut nimic… mai are sens? Dumneavoastra mai veniti? Profa: Nu stiu… Copilasi: Atunci plecam. Profa: Vacanta placuta.
Nu, deci, nu are sens… azi n-am facut decat sa-mi trec abonamentul RATB prin fata aparatelor-alea-moderne… Ma simt degeaba, simt nevoia sa fac ceva… hmm… al doilea interviu cu Eden?
PS: Cum de unii oameni nu simt cand put, nu-si dau seama ca-s jegosi, nu simt nevoia sa isi mai schimbe hainele de pe-o zi pe alta… cum? Nu vorbesc de oameni care n-au cu ce… vorbesc de oameni pe care-i vad zilnic castigandu-si painea dupa ce incearca sa-mi predea anumite materii… Sau chiar nu au cu ce?
Stiti povestea cu salvarea care nu vine desi suna 10 oameni la 112? Piticu ne zicea acum cateva zile de ea…
Serios acum, eu nu stiu ce ne mai miram… Cred ca am vazut tot ce se putea vedea in Romanica… Gata, in vara ma duc acolo unde m-au trimis dragii mei cititori carorara le displac… nu, nu in … mamii mele, nici in iad, plec sa-mi vad tara natala, acolo macar nu mor oamenii pe strada.
Na, vedeti si voi stirea asta (Asa veche cum e, lumea nu prea se mai uita la TV in zilele astea):
In 20 de ani tara asta va fi condusa de manelarii aia din film, aia care sunt la fiecare pas… aia.
Ati auzit de Costin Marculescu? Daca nu… nu va panicati, nici nu trebuie sa auziti de el. Deci acest nenea e un tip care cauta sa fie faimos si are o agentie de modeling. Cu ceva ani in urma Iris (sor-mea) a fost la “el” la modeling si la sfarsitul sesiunii au avut un “spectacol”. Imi amintesc si acum cat de penibil a fost nea’ Costin cand a intrat pe scena.
Nu stiu exact de ce am scris randurile de mai sus… ideea e ca l-am vazut azi mergand cu zambetul-sau-tipic pe fata pe Mosilor… langa el un cameraman si o tipa cu o chitara. M-am gandit sa ma duc sa-l servesc cu o bomboana si sa-i spun ca este idolul meu… dar apoi mi-am dat seama ca nu merita sa fac asta daca nu ma si filmez. Nu aveam camera asa ca am renuntat la idee. Lol.
Costin Marculesc… doar un alt-mare-penibil al Romaniei.
… nu sunt, ci e… soare afara… a fost o zi perfecta pentru photowalk. N-am vazut cerul asa albastru in Bucuresti de mult.
Ideea e ca de ziua mea am devenit … un secretar. Orice telefon suna (Chiar si unu de pe strada) - eu trebuia sa raspund. Am fost trezit din somn de 3 ori, in timp ce faceam dus imi suna telefonul in draci, in tramvai, pe strada, in lift… in cele mai nepotrivite momente si locuri eu trebuia sa raspund la telefon.
Multam tuturor celor ce m-au sunat (sunt vreo 7-8, deci nu-i mare lucru…) si celor 3-4 care mi-au dat SMS.
Mi-a placut azi. A fost o zi buna dupa 3 zile fooooarteee stupide.
Acum cateva luni radeam in hohote cand la OTV eram informati ca Diaconescu apeleaza la NASA in cazul “Elodia”.
Culmea, NASA a gasit-o pe Elodia… undeva pe Marte.
Si acum lasand glumele astea fumate la o parte… de ce spun astia ca este o femeie? Cum isi dau ei seama ca acolo este o femeie-extraterestru? E obligatoriu ca si extraterestri sa fie de doua sexe? Dar tot nu inteleg cum isi dau seama ca e femeie. I fine.
AMR 31 minute … si ma plictisesc groaznic asteptandu-mi imbatranirea - si implicit moartea (ce emo a sunat).
AMR 19 minute … si timpul se misca din ceeee in ceee mai inceeet…
AMR 15 minute … si e bine ca nu sunt singur … am juma’ de sticla de Cola personificata langa mine…
AMR 9 minute … Acum s-au facut 8 …
Parca deja aud niste voci care canta cantecul (ce puteau canta daca nu un cantec?) traditional pe ton de inmormantare (cum se intampla in draga mea clasa).
Sigur vreau multi ani? Asa multi ani?
AMR 7 … hmmm… minute…
Si acuma sunt in momentul 0… dupa ceasul unora este 00:00… dupa ceasul meu este 23:59… etc… [OMG, scriam aici si mi-a sunat telefonul… acum am 4 ferestre care palpaie… de Yahoo! desigur!… lol, e amuzant…] …
[BRB, imi pun mobilul pe silent… ca sa nu trezesc toata casa… porcii astia din casa dorm… lol…]
MULTUMESC!
…
…si acum ca am vorbit si la telefon, am citit si mesaje, am raspuns si pe Yahoo!, am acceptat comentarii pe blog… ma simt mai bine. Ce ciudat e sa primesti atatea urari si totusi sa nu vezi nicio persoana, sa nu auzi pe nimeni (excludem telefonul)… ce liniste e aici.
Tnx again.
…
Daca “multi ani” = 50 de ani (zic si eu, prin absurd…), pana in momentul asta, in total, mi s-a urat sa traiesc vreo 500 de ani… nu-i rau, nu?
