Deci… deci… cand eram mic mi se spunea sa nu incep cu deci.
« ce greu se scrie la tastatura cu degetele inghetate »
Deci… am degetele degerate … am stat o ora si 20 de minute intr-o statie de tramvai. Am stat si am stat sperand ca tramvaiul va trece pana la urma si ma va duce acasa. Nu eram singurul idiot care a asteptat atat de mult tramvaiul acolo, eram vreo 4. Eu, o tipa la vreo 18 ani, o femeie de vreo 45 si un tip la vreo 30 am stat si ne-am invartit in statia aia de ne-a venit rau.
Tramvaiul trecea invers, dar pe partea noastra nimic.
La un moment dat am vazut asa, niste luminte de tramvai parca, moment in care ne-am aliniat cum isi alinia Stefan Banica trupa lui cu Ianţu si am inceput: “Heeiii tramvai, cu etaj si tras de cai!”.
Cand s-au apropriat luminitele ne-am dat seama ca ne-am inselat, nu era un tramvai.
In cele din urma tipul acela de vreo 30 de ani, un tip care parea okei, normal, un sclav decent, cu mustata, spalat, parfumat, imi adreseaza cateva cuvinte din departare: “Ia zi fiule, mai vine tramvaiul? Pai da, nu cred nici eu ca mai vine… unde mergi? A, pai si eu… hai sa facem jumi-juma un taxi…”
Dupa o ora jumate de asteptat ne-am urcat in primul taxi. Pentru o cursa normala de 100 de mii, eu am platit 40 de mii. Cand am coborat (caci eu am coborat primul) mi-a urat de sanatate si femei … nu i-am multumit, i-am trantit usa si am fugit, ca un nesimtit.
Concluziile serii:
1. Este foarte naspa sa scrii la tastatura cu degetele inghetate.
2. Cacatii aia de la RATB sunt niste imbecili pentru ca sunt prosti si pentru ca urasc RATB si pentru ca lor nu le pasa de noi si de aia!
3. Exista si oameni cool care nu se sperie de mine si de caciula mea roz si stiu sa vorbeasca frumos si sa faca un taxi jumi-juma.
4. Vineri seara, la ora 10 jumate, exista oameni care se plimba si se joaca la lumini in Liceul A.D. Xenopol.
Nu de mult (de cateva saptamani de fapt) am inceput o campanie… desigur, fara sa-mi dau seama. Acum am realizat ca e de fapt o campanie. Fara sustinatori, cu jostinatori, cu o caciula roz si cu multe priviri aruncate dubios.
De cateva saptamani port o caciula roz - pana aici nimic ciudat, parerea mea… dar doar a mea. De cand port aceasta caciula sunt imbratisat de catre societate: sunt numit “ghei“, primesc priviri de la o mare parte din lumea de pe trotuar, manelistii care se baga in seama cu mine s-au inmultit… dar hei, exista si o parte buna! Primesc zambete neasteptate de la alte tipe care au caciuli roz - lucru foarte misto chiar.
Azi, in timp ce ma plimbam cu Leyla prin Bucuresti s-a auzit din spate un: “Uite fata ce caciula are ala!”. Doua maneliste infecte cu cercei de aur de 50cm in diametru. Nu m-am intors, am zambit sec. Dupa ce ne-am mai indepartat de ele au inceput sa strige tot felul de chestii tipice cocalarilor. “Bah, caciula roz, n-auzi?” - nu m-am intors.
Mi s-a parut totusi amuzant ca nu s-au bagat in seama decat cand ne-am indepartat. Nu mi-ar fi zis in fata ca-s imbecil si poponar.
Astept ziua in care un cretin va veni la mine si-mi va lua caciula din cap si va fugi cu ea… fara motiv si fara sa-mi zica nimic. Asa, de chestie. Si in Romania… cu siguranta nu astept asa ceva in zadar.
Sustine si tu campania: “Rozul nu e numai pentru fete, e si pentru gay!”
De fapt nu, ar trebui sa las dracu campania la o parte si sa fac ziua caciulii roz… Da, asta fac… deci… 2 aprilie este ZIUA CACIULII ROZ! (sau orice palarie, sapca, etc. roz!)
Tocmai ma uit la televizor … si cica incepe un film pe care l-am vazut acum 2 ani la cinema… “Click” s-ar intitula.
Dar cum nu era de ajuns ca producatorii filmului i-au dat numele asta scurt, romanii s-au gandit sa mai adauge cateva cuvinte in titlu: Click - Zapând prin viaţă.
Am stat si m-am gandit… ce dracu inseamna “a zapa”, “a zăpa” … “a săpa” ? Nu… Dupa cautari indelungate am aflat urmatoarele:
ZAPÁ, zapéz, vb. I. Tranz. A schimba frecvent canalele la televizor cu telecomanda. (din fr. zapper)
Gramo ma pune sa raspund la aceasta intrebare… sa vedem ce iese.
Dragostea e atunci cand bunica iti zice: “Da’ ce-ai mai, esti indragostit?” in timp ce tu te uiti in gol si nu auzi nimic din ce zice ea despre noua ei reteta de ciorba.
Dragostea e atunci cand cand (vezi bine, doi de “cand”) esti in preajma lui/ei, uiti de toate prostiile ce te inconjoara si devii hiperactiv.
Dragostea e atunci cand te intrerupi din ceea ce faci (ex.: Construiesti o barca, zugravesti casa, etc.) si deodata vrei sa tii pe cineva in brate, sau vrei sa fii tinut in brate, sa apara acel cineva acolo, langa tine. Sa vorbesti cu acel cineva despre orice, sa-l simti si sa-l auzi acolo… acolo… aici…
Copilas: De ce Coca-Cola inca isi face reclama, ea este cumparata oricum?
« liniste in clasa »
Profesor de antreprenoriala: Pentru ca… Cola e nociva!
Copilas: Si… ? Profesor de antreprenoriala: Pai daca nu era nociva, nu-i faceau reclama. Ce, la paine face cineva reclama? NU… oricum se cumpara. Dar Cola e nociva.
Okei, sunt bucurestean… inca liceean… dar “Cand ma fac mare vreau sa ma fac …”. Ce vreau sa ma fac? Adica, serios, ce as putea sa ma fac in Bucuresti? Musafiri sunt destui…
Unii oameni din provincie viseaza sa ajunga in Bucuresti sa-si gaseasca un job “klumea” si tot asa… dar eu, eu care sunt in Bucuresti, ce job sa-mi gasesc? Job cu ghilimele, desigur. Ce fac bucurestenii in Bucuresti? Aici la noi, in capitala noastra, avem de la gunoieri la grafferi si de la senatori la cerşetori. Avem di toati … eu unde sa ma mai bag?
Si totusi, daca esti mai nou prin Bucuresti, ce te faci? Ce e la moda sa faci in Bucuresti inafara de a te plimba si a te lauda cu noua ta camera foto care cantareste 2 kile juma’? Dar asta e de tinerei.
Cei care depasesc tineretea si se respecta ar trebui sa vorbeasca asa:
- Salut, ma numesc Radu si sunt Pi-aR la [aici nume frumos].
- Ah, da? Salut. Dar de ce Pi-aR si nu Râ-Pâ?
*Unde Râ-Pâ se traduce cu “relatii cu publicul”.
Pai … ala e Pi-aR, ala e fotograf, ala e taximetrist…
Alte hobby-uri si alte meserii nu aveti?
De exemplu… Bucurestiul are nevoie mare de hingheri. Sau de fapt… doar de oameni care sa ia intr-un fel sau altul cainii de pe strazi si sa faca ce scrie pe tablita verde de mai jos…
sau de fapt nu… Nu e nevoie de hingheri. E nevoie de oameni care sa hraneasca pasarelele ratacite prin Bucuresti. Hai sa hranim pasarele cu paine si Bucurestiul cu gainaţ.
De fapt … inca nu mi-am dat seama ce sa ma fac cand ma fac mare. Bloggerul de Bucuresti din mine e plictisit…
Asa se evadeaza dintr-un liceu bucurestean (A. D. Xenopol dupa cate vad eu). Mult stil si mult tupeu… dar n-ai cum sa tii elevii in clasa daca ei nu vor. Dragoste cu sila nu se poate.
Sunt curios daca se stie despre evadarea asta si daca da… au patit ceva copilasii aia?
“Nu cred că a vrut să se sinucidă. În ziua în care a a murit era cât se poate de fericit”, a declarat mama acestuia.
Femeia a mai spus că fiul ei era foarte interesat de recentele spânzurări ale unor adolescenţi din Bridgend, sudul Ţării Galilor. După ce urmărea ştirile, băiatul îi povestea mamei sale despre acestea.
“Nu ştiu ce a fost în mintea copilului. Tot ce ştiu este că era un băiat nefericit, că purta lenjeria intimă a surorii sale vitrege şi că era un motiv de îngrijorare pentru mama şi tatăl său vitreg”, a spus anchetatorul acestui caz, Stanley Hooper.
Chestia asta ma sperie…
2. Am dat de un tip care este faimos in Germania pentru videourile sale de pe YouTube.
3. Doua persoane care citesc acest blog (si nu le cunosc) mi-au multumit (prin comentarii) ca le-am facut sa rada prin unele posturi de pe blog. Lucurul asta ma face sa zambesc si ma face sa continui sa scriu. Si eu va multumesc.
Cum sa coste 70 de mii un bilet (special) pentru un RATB “Express” … care face 2 (DOUA) ore de la Universitate la Otopeni?
Cum sa fie un singur “Express” pe o asemenea ruta?
Cum sa fie plin “Express”-ul si controlorul sa vrea ca lumea sa taxeze biletul la singurul compostor din autobuz, care se afla in fata, langa sofer?
Cum ca exact in “Express”-ul ala este un controlor?
Cum sa nu lasi oamenii sa coboare din autobuz la aeroport?
Cum sa incepi sa scuipi oamenii din autobuz pentru ca nu-ti fac loc sa cobori?
Cum sa pierzi avionul pentru ca merge prost RATB-ul?
Cum se face ca azi am mers si am facut 15 minute de la Otopeni la Romana, si ieri am facut cu acelasi “Express” 2 ore?
Express si oameni civilizati pe dracu! Imi era rusine fata de oamenii care nu erau bucuresteni din autobuz si se uitau mirati la cum se scuipa bucurestenii…
Nu de mult (de cateva saptamani de fapt) am inceput o campanie… desigur, fara sa-mi dau seama. Acum am realizat ca e de fapt o campanie. Fara sustinatori, cu jostinatori, cu o caciula roz si cu multe priviri aruncate dubios.
