… ce sweeeeeet!
Februarie, 2009
din tren, cu dragoste
mersul cu trenul e cu adevarat fascinant. as putea scrie carti intregi in timp ce merg cu trenul. ieri am stat 7 ore in tren intr-un compartiment de 6 locuri cu 4 mosi (2 babe, 2 mosi). de la mirosul degajat de mosi, de la modul in care ei beau bere in compartiment la 70 de ani pana la spectacolul la care am luat parte in compartiment … toate ma inspira.
deci au intrat peste 10 oameni diferiti la noi in compartiment. o tipa cu o proteza la picior care a deschis usa si a inceput sa ceara bani. mosii i-au dat.
vine unul fara sa zica nimic si pune niste chestii pe scaunul de langa mine (pixe, rivanol, chestii) – mosii cumpara.
vine unul care sa taraste pe jos si deschide usa. ma cac pe mine de frica. mosii se enerveaza si ii spun: “dar sunteti cam multi mama.”
trei gari mai tarziu ies din compartiment din motiv de caldura (mosii refuzau sa deschida orice geam pentru ca-i tragea curentul.) si-l vad pe tipul care se tarea si cersea mai devreme in 2 chisoare numarandu-si banii.
i love trenul. trenul ruleaza.
ariel, dreadurile, doamna si mc-ul
sunt in iasi printr-un oarecare miracol. da, in iasi. da, iar. da, chiulesc. trecand peste alte “intro-uri” inutile trec direct la cele petrecute azi.
ariel in mc. la gara de nord se duce la buda… buda de la mc e cu cod. incerc sa bag codul dar esuez. cine totusi dechide usa dinauntru.
eu: “merci” – si intru.
dupa usa (cea care mi-a deschis, deci) era o femeie la vreo 60 de ani cred.
ea: “nu merci, poate multumesc, da?”
eu: “da, imi cer scuze, multumesc adica, nu mi-am dat seama…”
nu stiu ce nu-mi dadusem seama de fapt, dar am zis ca nu-mi dadusem seama.
dupa ce treci de usa cu codul ramai intr-o incapere de 2×2 care are 2 usi… una la femei si una la barbati. stau in acei 2 metri patrati cu doamna care adauga:
ea: “daca erai la scoala si ziceai merci te luam si la bataie!”
eu: “da.” -zambesc … ea zambeste inapoi. sec.
intru in buda la barbati si ea tipa dupa mine: “cand vei iesi te voi intreba cum ti-ai facut parul.”
eu, intrand in buda: “ok, ma voi gandi la un raspuns.”
* imi fac nevoile si ies din buda *
ea, asteptand deci in aceasi mica incapere: “deci, ia zi…”
fara sa-mi dau seama in timp ce-i povesteam despre dreaduri in incaperea aia mica si claustrofobica mai apar 2 femei din care una era angajata la mc. ambele numai ochi si urechi la raspunsul meu.
tipa intra la ea in buda si in timp ce inchide usa: “sa le porti sanatos!”
eu: “merci… adica, multumesc!”
si asta e doar inceputul zilei de azi caci timp de 7 ore in tren am stat cu 4 mosi in compartiment… dupa 4 ore de mers o baba (una cu care deja ma imprietenisem) incepe sa-mi ofere chestii. dubios. numai de babe am parte, zic.
this be my food, sucker!
se da un ariel cu portofel semi-gol…
se da o pofta mare de covrigi … si totodata o covrigarie in drumul lui ariel spre casa.
ma opresc si cumpar covrigi cat sa-mi ajunga banii. 3 brasoveni = 21 de mii.
merci, pa…
mananc unul pe drum si cu doi merg in mana. ajung la scara.
omul de serviciu: “Salut, ce faci, ti-ai luat covrigi?”
wtf… nu se vedea clar ca da, imi luasem covrigi?!
eu: “Salut, aha, da.”
omul de serviciu: “Imi dai si mie unul ca am copii…”
eu ii intind punga. se uita de sus in jos spre ea si zice: “baga tu mana ca eu sunt murdar.”
ii scot un covrig si il dau. zice de unul “bodea” si ceva cu “prost” (haha) si incepe sa muste din el.
bai, deci, ce legatura avea faptul ca el are copilasi cu faptul ca poftea la un covrig de al meu?
si acuma eu ce sa consider… ca am facut o fapta buna sau ca omul ala e nesimtit si cere cu nesimtire de la oricine orice are chef?
puteam sa cumpar doar 2 covrigi! 14 mii… poate daca vedea ca mai am doar unul nu mi-l lua. ARGH!
Concert stradal
Astia cand vin in Suburbia? :D
pistolul face legea
avem un copil de 11 ani, un pistol, un glonte si un tata care-i obsedat de pistoale.
copilul primeste de craciun un pistol de la tac-su mos craciun si invata sa-l foloseasca in padurea din spatele casei.
pe copil il enerveaza gagica-sa lui mos craciun tac-su asa ca pac-pac in ceafa.
tipa moare si lasa 2 fete de 4 si respectiv 7 ani singure.
copilul e judecat ca adult la varsta de 11 ani.
cine ar trebui inchis acuma… copilul sau tac-su?
ce probleme au unii… in timp ce altii n-au apa potabila.
din ora de istorie…
cat de sadic poate sa sune chestia asta:
Auschwitz era un lagar de dimensiuni modeste.
eu nu ma voi vedea la tvr
pentru ca – bine, acuma nu stiu cat de oficiala a fost invitatia – am refuzat o invitatie la o emisiune la tvr (care cica o sa fie live – wow!).
emisiunea cica se numeste “ne vedem la tvr” si am fost invitat in calitate de blogger-elev (probabil “exmatriculatul”) la o discutie despre “elevi si nemultumirile lor”.
how cool is that? pot sa-mi spun nemultumirile la tv? ce tare!
am intrebat-o pe tipa daca-i constienta ca aceasta emisiune poate sa ne creeze probleme la scoala (noua, elevilor invitati). a zis ca nu crede… eu sunt sigur ca mi-ar crea probleme daca m-as duce.
imi place ca mai nou invitatiile de genul se fac pe “mess” si nici macar pe mail. nu imi pot da seama daca e “pe bune”, daca-i “o farsa”, un misto sau mai stiu eu ce.
pentru mine personal oricum televiziunea-i moarta. nu ma uit la emisiuni, nu ma uit la nimic. nu am ce sa vad. net-ul e atat de vast ca-mi acopera timpul de privit la tv.
eu n-o sa fiu la emisiune si ma indoiesc ca o sa apuc s-o vad, dar totusi sper sa fie ceva “iesit din comun”, care sa creeze probleme elevilor invitati la propriile scoli. asa stii cat de sinceri au fost elevii. daca au “papat cacat” atunci nu se va intampla nimic… poate doar un “10″ la ceva materii.
traiasca televiziunea… mai ales cea romaneasca.
Future’s bright, future’s rating people…
Din seria: “Nasol moment!”
ce chef au unii de munca…
m-am dus sambata in cora ca sa pun rama unui tablou. aleg rama, etc, etc, etc … mi se da o hartie si mi se zice sa revin joi dupa ora 5.
azi e joi. ma duc acolo. ajung la 4.
eu: “buna ziua”
dau hartia.
ea: “am zis dupa 5″
eu: “ah, nu observasem ca ati scris pe hartie ca trebuie sa vin dupa 5… stiam doar de joi.”
(chiar nu stiam ca tre’ sa vin dupa 5)
ea: “stati sa-l sun pe sofer sa vedem daca e in drum sau nu.”
* ce dragut din partea ei, gandesc eu…*
ea: “alo, ce faci ma george? a, pai mi-era dor de tine. da. ah, nu, nu cred. ah, auzi, tu vii azi la cora? nu? dar cine? cum? si ce mai face ala? deci il sun pe cristi? bine. da, da, vorbim. bine, te pup, pa.”
3 secunde a vb despre ce ma interesa pe mine iar restul de 30-45 de secunde doar chestii personale.
cauta apoi numarul lui cristi, soferul ce trebuia sa vina azi la cora.
ea: “cristi? da. uite, tu cand vii aici? la cora, unde? ah, da? deci mai faci ceva… da, bine. okei. pa. da. da ma, da! okei, okei, pa!”
inchide si cu cristi…
ea: “imi pare rau dar veniti va rog dupa 5 ca soferul mai face ceva pana aici.”
parasesc magazinul in liniste, tantindu-mi propria palma de frunte.
