Va zic eu cine! Trei persoane la care sigur nu v-ati fi asteptat! Eu insumi (vasazica un nimeni si un nimic de om), Alice… (tipa care-si injura prietenul la mobil in metrou, o tineti minte?) – e la actorie… si Bucurenci, omul verde.
Cine o sa mai mearga data viitoare la teatru?
Nu stiu despre cei doi de mai sus (nu i-am intrebat) dar eu sigur nu.
Sunasem ieri la Teatrul Foarte mic sa vaz de mai sunt belete la “Mă tot duc…” (cu Oana Pellea) – si erau. Rezervare n-a vrut sa ne faca asa ca m-am prezentat cu o ora jumate inainte de spectacol sa cumpar doua bilete.
Intru si dau buna seara.
Parca intrasem intr-o sufragerie de familie din era comunista din Bucuresti. Gardianul (care acuma imi semana cu capul familiei) statea in picioare sorbind din cafea. Mamica, o doamna foarte plictisita de viata, statea la masa. Fiica lor statea pe un scaun langa ei. Toti trei erau cu ochii atintiti la televizor – Dansez pentru tine cu Banica.
Deci, revin: “Buna seara.”
In sictir raspunde “mamica”: “Buna seara.”
Eu: “Belete pentru diseara mai sunt?”
Mamica se uita la fiica ei care se uita inapoi la ea. Apoi se uita la mine si da din cap negativ, ca n-ar mai fi. Stau neclintit si ma gandesc cum sa-i explic Corinei ca nu am mai gasit bilete. Cat ma gandeam … mamica imi face o oferta incredibila: “Dar ar mai fi o solutie: scaunele suplimentare.”
Am intrebat atunci: “Cat de rau e?”
Ea: “Pai nu e rau caci se pun aici, in primul rand (si-mi arata pe o schema in sictir).”
In fine. Cumpar biletele – imi cere 40 lei. Ii dau o hartie de 50 si imi da rest 3 hartii de 10 lei. Iau banii in mana, dau sa plec… dar ma intorc iar la ea, ma uit la bani atent … si o intreb: “Cat spuneati ca face?”. Atunci a tipat: “Aualeoooooo!” si mi-a smuls doua hartii din mana.
Trece timpul si se face 7 fara ceva. Ma prezint cu beletele la intrare. Vorbesc cu gardianul sa-mi las bicicleta inauntru. Accepta, din fericire… Si apoi intram. Scaunele suplimentare nu erau asa cum zisese aia cand am cumparat biletele, erau rasfirate unul colo, altul colo, unul cate unul, doua cate doua. Eu desigur ca venisem la teatru cu Corina ca sa stau langa ea, nu la 10m de ea… logic.
Scaune nu mai erau. Deloc. Sau aproape deloc. Intreb o fufa de femeie (imi cer scuza, doamna in varsta care sunteti, dar sunteti o fufa care ar fi meritat fo’ doo palme daca nu eram eu mascul, si eram femeie, ca sa fie de la egal la egal, proasto) unde ar trebui sa ma asez. Imi zice ca nu stie pentru ca nu mai sunt locuri si nu-i vina ei.
Am facut cumva, plin de draci, rost de un scaun… m-am pus pe mijlocul culoarului (nu mai era loc de trecere – m-au injurat multi) ca sa stau langa Corina si apoi am regretat ca am dat 20 de lei pe o seara esuata.
Piesa nu mi-a placut… iar babele mi-au facut prea multi nervi. Dar despre piesa in alt articol – unul in care spun ca am realizat ca-s prost … si ca eu nu-s capabil sa inteleg piesele de teatru.
Si in caz ca se mai intreaba cineva DE CE NU MERGE TINERETUL LA TEATRU… pai va zic eu!
Un bilet la teatru = 20 LEI.
Un bilet la film = 10 LEI.
Scaun la teatru = suplimentar, din lemn, cu multi draci faci rost de el.
Scaun la film = confort maxim + vezi tot ecranul ala imputit.
Teatru = Unele piese sunt prea complicate pentru tine, tre sa faci un efort ca sa le intelegi.
Film = E clar, daca aia sunt suparati – se bat, daca aia sunt indragostiti – fac sex. Nu tre sa gandesti. Intelegi usor ce se intampla.
