Ianuarie, 2010

Fapte bune si fapte proaste

Azi, mergand pe strada, am facut doua chestii care se voiau fapte bune … dar care s-au dovedit a fi doar “fapte nebune”.

Prima fapta

Mergeam pe strada cu o parte din echipa 18ani si un taximetrist, stand la trotuar, arunca din masina prin geamul din dreapta un pahar de plastic, de cafea, in fata mea.

M-am dus spre masina si pahar si am inceput sa tip (ca dadea sa plece, inca avand geamul deschis) “Alo, alo, v-a cazut ceva! Asta-i nesimtire!” si alte chestii pe care nu mi le amintesc pentru ca ma super enervasem.

Omul se intoarce calm spre mine si zice: “Nu mi-a cazut, l-am aruncat eu.”. Calmul lui m-a enervat de doua ori mai rau. M-am dus spre geamul lui si JUR CA VOIAM SA-I ARUNC PAHARUL INAPOI PE GEAM doar ca m-am rezumat la a incepe actiunea si a ma opri in timp util dandu-mi seama ca viata mea era in pericol facand un astfel de gest “necuvenit”. Am tipat dupa el ca-i nesimtit si am pus paharul la cosul de gunoi. A plecat mustaciosul nenoroci fara sa-i pese.

A doua fapta

Tot pe strada… cu Patty… o tipa dadea sa-si scoata masina din parcare. Am vazut ca se chinuie si am intrebat prin semne: “Va ajutam?”. A aprobat din cap instant. Am ajutat-o, a scos masina rapid si a plecat facand un semn de multumire. Apoi mi-am dat seama ca tipa se parcase pe trotuar – exact ce urasc eu cel mai mult!

Am facut oare o fapta buna ca am ajutat o nesimtita?

De ce dracu sa facem proiecte precum Let’s do it Romania – care presupune ca voluntari din toata tara ies din case si curata tot jegul… cand o MARE parte a populatiei face acest jeg fara sa-i pese. Nu mai bine tragem de stat sa dea amenzi? Voi va uitat pe jos vreodata prin Bucuresti? E PLIN DE JEG!

Acuma, pe zapada asta mai ales, e plin plin plin de jeg aruncat aiurea, pe mojlocul strazii, peste tot in oras! Sticle de plastic, tampoane, tigari, ambalaje, pahare si bete de cafea! Avem cosuri de gunoi, oameni buni! Va urasc. Va urasc. Va urasc. Data viitoare o sa arunc acel pahar inapoi pe geam. Ca merita!

Programul de abdomene al lui Motivonti

Vezi aci despre ce-i vorba. :)

Programul de abdomene al lui Motivonti

Later edit: am inceput, azi, luni, 1 feb. :D

Citat pentru bucuresteni

Ne vom pronunta impotriva legilor absurde pana cand vor fi schimbate; pana atunci le vom respecta. Acela care, din proprie initiativa, incalca o lege proasta, il incurajeaza pe altul sa le incalce si pe cele bune.

Denis Diderot

Pentru ca si eu am facut greseala asta…

Am tot scris

Vedeti ca scriu constant si prin alte locuri.

Am avut un guest post aici.

Scriu constant pe Motivonti

Am scris si despre limita dintre un apel telefonic si un e-mail

Ideea e ca scriu mai rar aici pentru ca scriu prin alte locuri. :)

Viitorul lui Facebook?

Este absolut inspaimantator! Va zic eu, e ingrozitor. Facebook acuma stie cu cine te pupi, cu cine te joci, cu cine esti prieten, cu cine ai poze, unde ai poze, cu cine-ti tragi palme, cu cine te bati cu perne, de cat timp esti casatorit, intr-o relatie, cati frati ai, cate mame ai, cat de des ai acces la net … Dar viitorul suna mult mai ingrozitor iar eu am avut azi ocazia sa-l gust.

Nu de mult am facut un test, la misto, cu 3 intrebari … si 3 rezultate: Optimist, Realist si Pesimist. In functie de cum raspundeai tu erai unul din acei oameni. Puteai apoi sa pui pe profilul tau de Facebook rezultatul. Mie mi-a iesit “optimist”, desigur, pentru ca stiam ce trebuie sa raspund.

Am pus apoi rezultatele pe Facebook nestiind ca ele-s rezultate vii! (keep this in mind!) Ma mandream eu acolo ca sunt tare optimist.

O zi mai tarziu m-am gandit sa refac testul sa vad daca functioneaza bine. Am iesit pesimist. Nu am publicat pe perete pentru ca era un simplu test.

Intra azi mama pe Facebook (pentru ca, da, i-am facut cont) si tipa: “Ce-i prostia asta? De ce esti pesimist?”. Eu, socat, ii zic: “Dar sunt optimist, asa scrie, nu pesimist!”.

De fapt scria ca-s pesimist pentru ca ala era ultimul rezultat de la testul meu.

Apoi m-am gandit la viitorul Facebook. Si suna cam asa:

Facebook o sa stie despre noi si cum ne simtim intr-o zi anume: veseli, tristi, depresivi, optimisti, pesimisti… si va afisa asta pe profilul nostru fara sa ne intrebe. Cum va afla cum ne simtim? Microcipuri? Sau poate doar camera web care-ti filmeaza constant expresiile fetei?

Nu stiu… dar nu suna bine. :D

Ce-mi place cand oamenii se ajuta

Acum ceva vreme, nu de foarte mult, oamenii ce erau mai inchisi la ten (si aici nu ma refer la tiganii din Romania care au stat PUTIN prea mult la solar, ci la africani in general) erau SCLAVI!

Si sclavii erau ei frumos dusi acolo, in Statele Unite. Si cu riscul imens de a ma insela am ajuns la concluzia ca negriciosii din Haiti (adica de langa Statele Unite) sunt ramasitele sclavilor. S-au dezvoltat ei acolo cum au putut dupa ce sclavia “a disparut” (da, de unde, ca ea exista si azi!).

Chit ca ma insel, chit ca nu, dar ar fi mai frumoasa povestea daca nu m-as insela… Nu-i asa ca-i amuzant ca acum o suta de ani americanii tratau negrii ca pe niste carpe iar acum 3-4 zile pe toate posturile de televiziune era “Hope For Haiti”? Si nu-i amuzant ca americanii acuma ii trateaza de parca-s ceva rasa pe cale de disparitie? Adica, eu nu zic ca-i rau ca ii ajutam… e splendit, asa si trebuie, dar e amuzant.

Si nu-i amuzant ca donam si noi 50 de mii de euro? Noi, statul Roman. E genial!

Am făcut-o şi p-asta!

Da, deci, 24 ianuarie… am făcut 19 anişori. Nu mi-aş fi închipuit că aşa repede pot să ajung la vârsta asta. Credeam că va dura o veşnicie. Parcă ieri suflam în 7-8 lumânări pe un tort mic şi colorat. Eram clasa I. Muhaha… ce vremuri.

Mulţam de urarile de pe facebook si twitter (mult mult mult mai numeroase decât cele de pe telefon). Dacă fiecare urare de la o persoană diferită mi-ar da un plus de 24 de ore de viaţă… momentan aş trăi cu DOI ani mai mult.

Am primit cadouri geniale… dar îmi e prea lene să pun poze sau să mă laud exact cu ce… Îmi plac şi asta e de ajuns. ^_^

Ăăă… Atât?

Ghiceşte melodia 2

Iar m-am trezit cânţând la chitară în toiul nopţii. Famelia dormea în camerele alăturate. E fără voce ca să ghiciţi melodia. :)

Puterea stă în tineri şi internet

Faptul că puterea stă în tineri s-a demonstrat de multe ori în istorie, desigur… Dar mi se pare absolut genial faptul ca acum un an nu primeam la şcoală căldură şi erau -10 grade afară. O săptămână mai târziu parcă cineva dintr-a 12-a ne-a organizat şi a reuşit să ne scoată de la ore şi să ne ducă în curte – ca protest. Mare parte din organizare a avut loc pe Y!m.

A fost un succes. Am primit doua zile libere şi apoi căldură. Dacă nu protestam probabil ca mai stăteam mult şi bine fără căldură. Dacă am stat o săptămână probabil că ne mai lăsau ceva.

Acum aflu ca azi a avut loc un mic protest la Şcoala Centrală din Bucureşti. 20 de elevi au ieşit de la ore ca să-şi ceară directoarea (schimbată brusc din post, sau aşa ceva) înapoi.

Nu aflam toate astea dacă nu primeam din greşeală, tot pe Y!m, două mesaje ce anunţă un protest printre elevii şcolii Centrale chiar şi mâine.

Maine va venii si libertatea si protv-ul la scoala … asa ca sa fiti cat mai multi pentru protest fara frica. Va jur ca o sa ne fie recunoscatoare directoarele

maine ora 10:00 in fata scolii centrale protest impotriva destutuirii dnei cojescu.

Tinerii şi internetul – puşi împreună sunt de neoprit. Din câte ştiu urmează ca mâine să nu intre la ore. N-am 3 surse de jurnalist din păcate… ci doar una. Indiferent, admir faptul că se organizează la vârsta asta şi fac ceva.

Zic “vârsta asta” eu având aceaşi vârstă… dar înţelegeţi voi.

Sper ca pe viitor să ne organizăm aşa să facem şi fapte bune, ecologice şi altele. Baftă mâine Centrălă. :)

Fu si a doua vocatie

Si fu un succes pentru simplul fapt ca mie mi-a placut. Ce mie-mi place altuia nu-i displace. A fost un eveniment in care, asa cum mi-am dorit, am reusit sa si socializez. Am cunoscut o persoana noua cu care am multe de discutat pe viitor – Mona that is.

Am vandut 36 de pungute cu prajituri (deci 3 prajituri ori 36 pungute – 108 prajituri) ce le-am gatit in dimineata evenimentului. Am dormit putin dar a meritat.

Va multumim tuturor pentru generoasa donatie – 108 RON (era 3 RON punguta). Ne-am scos 80% din costurile evenimentului… dar asta nu tre; sa stiti voi, nu stiu de ce ma ia gura pe dinainte.

Mi se pare genial faptul ca in 2007 primeam un mail de la Bobby Voicu in care imi zicea ca vrea sa vorbim – eu aveam doar … ăăă… vreo 16 ani cred. M-a dus si mi-a pus microfonul in fata la Radio Lynx. Tot prin 2007, cand am propus bloggerilor sa iasa la paintball, a semnat pentru mine (minor fiind trebuia sa fiu in responsabilitatea cuiva). Trei ani mai tarziu, acum, 2010, am reusit eu sa-l invit pe el la “radio”-ul meu. It’s a wish come true. Multam Bobby!

Multam Mihai Buzea, echipa, famelia (care a facut teamwork – unii prajituri, altii au filmat), Adrian, Geo, Andrei, iyli, Catrinel, Alinuta, Mihaita, Corina (pt intelegere, desigur) … si toti cei ce ati venit, + Green Hours.

… sper ca ati avut o duminica draguta. :)