Când omul e prost, prost rămâne.

M-a enervat. M-a enervat prostul ăla. Avea 48 de ani şi a zis, fără să mă cunoască, că eu, ca fiu, nu dau nimic… iar el, taica-miu, ca tată, dă o groază.

Nu-l cunosc pe om, adică nu-l conoşteam… dar am intrat în vorbă si l-am întrebat ce nu dau si de unde stie el ca nu dau (sa le ia naiba de diacritice). Mi-a explicat prostul ca tata-mi da tot ce e in jurul meu iar eu lui nu-i dau nimic. I-am explicat ca raspuns ca eu, spermatozoid fiind, nu am tras de tata sa ma aduca pe lumea asta, el m-a facut, si cu gura lui zice ca a vrut s-o faca… deci eu lui i-am adus fericire (si probabil ar trebui sa-i mai aduc).

Bai, dar cand omul e prost, prost ramane, si cand Ariel e nervos, scrie fara diacritice si pune foarte multe virgule. La dracu.

3 Responses to “Când omul e prost, prost rămâne.”

  1. Viki says:

    Eu pun foarte multe virgula, chiar daca nu sunt nervos. Are putintica dreptate, dar inainte sa te rastesti la mine, hai sa-ti explic in ce masura. Dupa parerea mea, parintii, intr-adevar sunt responsabili pentru copiii lor, din moment ce i-au facut, fara sa-i intrebe; dar asta nu inseamna ca acel copil poate sa fie obnoxious (nu gasesc cuvantul in romana) si sa-si iasa din minti ca sa ii enerveze. Sunt de principiul ca parintii nu trebuie cinstiti, ci ei trebuie sa castige aceasta cinstire, insa nu trebuie sfidati mai mult ca orice ata persoana, doar ca ne sunt parinti si au anumite asteptari (si la urma urmei autoritate asupra noastra).

    Revenind la cazul tau, daca persoana aceasta vorbea principial, avea o anumita dreptate, dar din cate spui, nu cred ca vorbea principial, ci foarte personal. Principial vorbind, nu toti parintii dau foarte mult, nu stiu cum e in cazul tatalui tau. Principial nu toti copiii dau foarte putin, si cred ca in cazul tau asa si este.

    Deci, da… cred ca e un prost. (Fiindca inainte de toate, de ce dracu’ se baga in treburile familiale ale altcuiva?!)

  2. Ariel says:

    dap, dap, de acord. mai ales cu ultima parte :D

Leave a Reply