Scurt metraj din 2006 cu presedintele Erwin Simsensohn in rol principal. Presedinte al CEB, zic.
Cu preluare de la Mark.
‘Romania !!!’
O doamne, zici ca-s taran intr-un mall ca AFI Palace Cotroceni!
Da, am fost ieri pentru PRIMA data in AFI Palace Cotroceni – nu stiu daca mai ajung acolo vreodata. E departe, se ajunge greu, nu am ce face acolo de fapt.
Dar ieri am fost acolo cu o ocazie speciala. Alice in Wonderland – filmul lui Tim Burton – a avut ieri avanpremierea. Am avut invitatie de doua persoane pentru ca-s vedeta. De fapt nu stiu daca-s vedeta dar daca am fost la film cu vedete automat sunt si eu vedeta, nu?
Oamenii din cinema sunt vedete.
Ariel e in cinema.
Ariel e vedeta.
Logica de clasa a noua.
Si bine, pe langa faptul ca mall-ul ala e imens (si m-am pierdut prin el), ma uitam si ca taranul pe sus, admirand IMENSITATEA, KITSCHUL si tot asa. Aveau chiar si un dinozaur in incinta… si nu unul oricare ci unul care (atentie) dadea din coada!
Ajuns la avanpremiera (unde era mega-plin de presa) m-am simtit mai taran ca niciodata. Doamna Zvântur (de la Dansez pentru tine, nu alta) poza la intrarea in cinema. Smiley, CeReBel si tipa aia blonda care seamana cu aia care juca in La Bloc o “ardeau” cool la intrare. Eu eram pierdut, bulversat si scarbit de presa.
Chiar vorbeam cu Corina ca fotografii astia din presa fac poze asa, paparazzi like. De fapt si paparazzi-ul se straduieste mai mult cu incadrarea ca astia.
Si in fine, Alice in Wonderland a fost ok (am scris aici), mai ales 3D. Pacat ca eu port ochelari… si am pus si ochelarii de 3D deasupra. M-a durut nasul destul de mult.
+ Subtitrarea din film era uneori dublata.
Si de fapt am scris acest post nu ca sa ma laud ca-s vedeta sau ca merg moka in locuri in care de obicei te usurezi de mult bani… NU! Doamne fereste. N-as face asa ceva.
Am scris toata povestea asta pentru ca in sala parca nu erau vedete ci cocalari. Credeati ca vedetele-s respectuase si le pasa de imaginea lor? Neaaah! Popcorn la final pe jos gramada. Putea manca o satra de tigani de la marginea Bucurestiului lejer o saptamana din cat popcorn s-a irosit.
Hai sa facem ceva cu masinile de pe trotuare
Nu e prima data cand deschid acest subiect sensibil. Prima data a iesit cu scandal… pentru ca eu venisem cu o idee putin violenta. Hai de data asta sa venim cu idei mai pasnice.
Se da un trotuar lat de 4 metri. Nu se ofera destule locuri de parcare pentru toti oamenii care-si permit credite si implicit masini… Ce se intampla? Se parcheaza masini pe trotuare cu super mare nesimtire si in multe cazuri nu mai ramane loc de trecere.
Ce-i de facut?
Sa le calcam in picioare cica n-ar fi frumos… Sa le dezumflam rotile n-ar fi frumos… Ce-i de facut? D.p.d.v. al legii, din cate stiu eu, au voie sa parcheze masini pe trotuare daca ramane UN (amarat) de METRU spatiu de “trecere”.
Deci – are careva idei stralucite si non-violente? Eu nu ma pot abtine. Eu intr-o zi o sa iau la rand Pantelimonul si o sa bag cutitul in fiecare roata parcata aiurea pe trotuar.
PS: Am gasit acest sondaj.
Fapte bune si fapte proaste
Azi, mergand pe strada, am facut doua chestii care se voiau fapte bune … dar care s-au dovedit a fi doar “fapte nebune”.
Prima fapta
Mergeam pe strada cu o parte din echipa 18ani si un taximetrist, stand la trotuar, arunca din masina prin geamul din dreapta un pahar de plastic, de cafea, in fata mea.
M-am dus spre masina si pahar si am inceput sa tip (ca dadea sa plece, inca avand geamul deschis) “Alo, alo, v-a cazut ceva! Asta-i nesimtire!” si alte chestii pe care nu mi le amintesc pentru ca ma super enervasem.
Omul se intoarce calm spre mine si zice: “Nu mi-a cazut, l-am aruncat eu.”. Calmul lui m-a enervat de doua ori mai rau. M-am dus spre geamul lui si JUR CA VOIAM SA-I ARUNC PAHARUL INAPOI PE GEAM doar ca m-am rezumat la a incepe actiunea si a ma opri in timp util dandu-mi seama ca viata mea era in pericol facand un astfel de gest “necuvenit”. Am tipat dupa el ca-i nesimtit si am pus paharul la cosul de gunoi. A plecat mustaciosul nenoroci fara sa-i pese.
A doua fapta
Tot pe strada… cu Patty… o tipa dadea sa-si scoata masina din parcare. Am vazut ca se chinuie si am intrebat prin semne: “Va ajutam?”. A aprobat din cap instant. Am ajutat-o, a scos masina rapid si a plecat facand un semn de multumire. Apoi mi-am dat seama ca tipa se parcase pe trotuar – exact ce urasc eu cel mai mult!
Am facut oare o fapta buna ca am ajutat o nesimtita?
De ce dracu sa facem proiecte precum Let’s do it Romania – care presupune ca voluntari din toata tara ies din case si curata tot jegul… cand o MARE parte a populatiei face acest jeg fara sa-i pese. Nu mai bine tragem de stat sa dea amenzi? Voi va uitat pe jos vreodata prin Bucuresti? E PLIN DE JEG!
Acuma, pe zapada asta mai ales, e plin plin plin de jeg aruncat aiurea, pe mojlocul strazii, peste tot in oras! Sticle de plastic, tampoane, tigari, ambalaje, pahare si bete de cafea! Avem cosuri de gunoi, oameni buni! Va urasc. Va urasc. Va urasc. Data viitoare o sa arunc acel pahar inapoi pe geam. Ca merita!
Scrisoare de dragoste catre edomenii.ro
Draga edomenii.ro si oameni cu accent ardelenesc care lucrati acolo,
Va spun sincer, eu va iubesc. De ani va sunt client fidel si va ador serviciile. Toate site-urile mele sunt in mainile voastre… Dar uneori reusiti sa ma enervati si as vrea ca aceasta scrisoare sa o luati drept feedback extrem de constructiv pentru voi din partea unui blogger aiuristic care v-a tot recomandat in ultimii ani (pacat ca nu aveti voi sistem de afiliere).
Mi-ati suspendat in ultima saptamana site-ul de doua ori fara sa ma anuntati. V-am contactat eu sa va informez ca mi-ati suspendat site-ul. Vi se pare normal? Aveti numarul meu de telefon, e-mailul meu, adresa de la blocul in care stau – sunt sigur ca puteti sa ma anuntati cand se petrece ceva naspa asa cum puteti sa ma contactat cu o luna inainte sa expire cine stie ce domeniu si sa-mi cereti bani iar.
Support-ul vostru online e adorabil. Uneori zic doar ce site detin si se repara… dar alte ori jur ca parca vorbesc singur. Vorbeam de 20 de minute cu un anume domn cand la un moment dat tace. Poate s-a dus la buda, nu? Poate totusi nu… ca se mai tine si el putin sau zice un “brb”, sa nu stea clientul ca vita la poarta noua. Scuze pentru tacere a fost: “mai sunt si alti clienti cu care lucram in acelasi timp”. Mai, la supermarket cand mi se factureaza mie produsele nu se factureaza si tipului din spate. Mai aprovizionati cu oameni la support sau faceti un sistem de stat la coada.
Va rog incercati sa va ajutati clientii. Nu e de ajuns sa le spuneti: “Faceti frauda de resurse.” pentru ca nici Maica Tereza nu stie ce vreti. Explicati exact ce se intampla si incercati sa fiti de ajutor, caci sunt serverele voastre cele ce au picat din cauza site-ului meu care face prostii, nu e serverul meu.
Cu sincera dragoste,
un client fidel
Doi căcaţi
Dintre doi căcaţi eu voi alege ori să vin cu un marker cu care voi face pe buletinul de vot încă o căsuţă cu numele lui Remus Cernea – şi să pun stampila pe el, ori cu Băse…
Voi?
Cine mai merge la teatru in ziua de azi?
Va zic eu cine! Trei persoane la care sigur nu v-ati fi asteptat! Eu insumi (vasazica un nimeni si un nimic de om), Alice… (tipa care-si injura prietenul la mobil in metrou, o tineti minte?) – e la actorie… si Bucurenci, omul verde.
Cine o sa mai mearga data viitoare la teatru?
Nu stiu despre cei doi de mai sus (nu i-am intrebat) dar eu sigur nu.
Sunasem ieri la Teatrul Foarte mic sa vaz de mai sunt belete la “Mă tot duc…” (cu Oana Pellea) – si erau. Rezervare n-a vrut sa ne faca asa ca m-am prezentat cu o ora jumate inainte de spectacol sa cumpar doua bilete.
Intru si dau buna seara.
Parca intrasem intr-o sufragerie de familie din era comunista din Bucuresti. Gardianul (care acuma imi semana cu capul familiei) statea in picioare sorbind din cafea. Mamica, o doamna foarte plictisita de viata, statea la masa. Fiica lor statea pe un scaun langa ei. Toti trei erau cu ochii atintiti la televizor – Dansez pentru tine cu Banica.
Deci, revin: “Buna seara.”
In sictir raspunde “mamica”: “Buna seara.”
Eu: “Belete pentru diseara mai sunt?”
Mamica se uita la fiica ei care se uita inapoi la ea. Apoi se uita la mine si da din cap negativ, ca n-ar mai fi. Stau neclintit si ma gandesc cum sa-i explic Corinei ca nu am mai gasit bilete. Cat ma gandeam … mamica imi face o oferta incredibila: “Dar ar mai fi o solutie: scaunele suplimentare.”
Am intrebat atunci: “Cat de rau e?”
Ea: “Pai nu e rau caci se pun aici, in primul rand (si-mi arata pe o schema in sictir).”
In fine. Cumpar biletele – imi cere 40 lei. Ii dau o hartie de 50 si imi da rest 3 hartii de 10 lei. Iau banii in mana, dau sa plec… dar ma intorc iar la ea, ma uit la bani atent … si o intreb: “Cat spuneati ca face?”. Atunci a tipat: “Aualeoooooo!” si mi-a smuls doua hartii din mana.
Trece timpul si se face 7 fara ceva. Ma prezint cu beletele la intrare. Vorbesc cu gardianul sa-mi las bicicleta inauntru. Accepta, din fericire… Si apoi intram. Scaunele suplimentare nu erau asa cum zisese aia cand am cumparat biletele, erau rasfirate unul colo, altul colo, unul cate unul, doua cate doua. Eu desigur ca venisem la teatru cu Corina ca sa stau langa ea, nu la 10m de ea… logic.
Scaune nu mai erau. Deloc. Sau aproape deloc. Intreb o fufa de femeie (imi cer scuza, doamna in varsta care sunteti, dar sunteti o fufa care ar fi meritat fo’ doo palme daca nu eram eu mascul, si eram femeie, ca sa fie de la egal la egal, proasto) unde ar trebui sa ma asez. Imi zice ca nu stie pentru ca nu mai sunt locuri si nu-i vina ei.
Am facut cumva, plin de draci, rost de un scaun… m-am pus pe mijlocul culoarului (nu mai era loc de trecere – m-au injurat multi) ca sa stau langa Corina si apoi am regretat ca am dat 20 de lei pe o seara esuata.
Piesa nu mi-a placut… iar babele mi-au facut prea multi nervi. Dar despre piesa in alt articol – unul in care spun ca am realizat ca-s prost … si ca eu nu-s capabil sa inteleg piesele de teatru.
Si in caz ca se mai intreaba cineva DE CE NU MERGE TINERETUL LA TEATRU… pai va zic eu!
Un bilet la teatru = 20 LEI.
Un bilet la film = 10 LEI.
Scaun la teatru = suplimentar, din lemn, cu multi draci faci rost de el.
Scaun la film = confort maxim + vezi tot ecranul ala imputit.
Teatru = Unele piese sunt prea complicate pentru tine, tre sa faci un efort ca sa le intelegi.
Film = E clar, daca aia sunt suparati – se bat, daca aia sunt indragostiti – fac sex. Nu tre sa gandesti. Intelegi usor ce se intampla.
Calm… calm…
Intr-un oras in care ne mandrim ca avem mai mult metrou decat orase precum Viena sau Sao Paulo, preferam sa ne tocim nervii in masini si preferam sa petrecem aproximativ o ora pe zi la semafor. Da, o ora. O ORA!
S-a inchis metroul si acuma mica populatie care folosea metroul plange ca nu are chef sa mearga pe jos. Plange ca vrea o masina. Se da cu capul de pereti tipand: “STIAM EU, CU BANII AIA TREBUIA SA-MI IAU O MASINA SI SA DAU DE CARNET!”.
Intr-un trafic infect in care pana si intr-un RATB stai pe loc, romanii nu stiu cum sa-si mai piarda timpul. O bicicleta e prea scumpa si la populatia noastra de fumatori… nu oricine poate pedala 15 km (din periferie pana-n centru). Deci, va informez in hohote de ras, diseara populatia metrorexiana (adica calatorii ambulanti de Metrorex) protesteaza! Pentru ca … de aia e democratie, nu?
Bai, astia de ce au voie sa protesteze? Cum sa nu le convina banii?
Intr-o tara in care populatia n-are chef sa pedaleze sau sa mearga cu piciorul pe jos – bugetarii primesc concediu chit ca-l vor sau nu. Na, ca sa nu mai plangeti ca nu aveti cum sa ajungeti la munca!
E sfarsitul lumii… Calmati-va.
Profesorii vor sta acasa – si la fel si restul bugetarilor. In nu stiu care judete de maine se ia vacanta. Suntem prea destepti, nu ne trebuie scoala.
Ba chiar… avem si profesori destepti. Auzi: “Pai am luat RATB-ul si am facut 2 ore. De aia nu am ajuns la ora.” – pai… daca mergeai pe jos pun pariu ca ajungeai mai repede, nu crezi?
Unde-i Caragiale? Sa ne zica cu cine sa votam…
Sa fac ceva pe bunul tau simt!
Sa fac ceva pe nenumaratele afise si pe banii dati pentru cacatul asta de campanie electorala. Si-mi cer scuze ca am un limbaj de taran ordinar crescut intr-un oras de cacat dar… asa se vorbeste aici, se pare. E involuntar si semi-incontrolabil.
Nu vreau sa vorbesc despre politica. Caci chiar nu-i cazul… dar sa vorbim putin despre ce inseamna BUN SIMT, cretinule care esti tu Crinule. Nu o lua personal, nu-mi place de niciun candidat la presedentie. Ziceam ca te votez pe tine. Dar nu te mai votez, esti un idiot.
Te intrebi de ce? Pentru un motiv extrem de simplu. Zici ca faci o revolutie a bunului simt si …
1. ITI GASESC AFISE PRIN TOT ORASUL CARE ZAC PE JOS SI PE SUS SI SUNT PUR SI SIMPLU JEG CARE NU FOLOSESTE LA NIMIC!
Si azi in scara blocului erau sute de afise cu tine pe jos… toti vecinii mei te calcau din greseala in picioare pentru ca nu aveau bunul simt de a te ridica si de a te duce la gunoi. Si stii care-i culmea?! NICI EU NU TE-AM RIDICAT DE PE JOS. Am preferat sa privesc de sus cum zici ca faci o revolutie a bunului simt. Cacat de bun simt. Nu meriti bun simt daca tot ce faci este JEG!
2. BUN SIMT PE PISTA DE BICICLETE?! Sa nu vorbim despre afisul care … desigur ca, e cam mic, nu?
Imi bat gura degeaba. Cacat de bun simt.
O sa-l votez pe cel mai sincer presedinte. Ala care o sa aiba sloganul: “Vreau sa fiu faimos” sau “Vreau sa devin bogat” sau “Vreau sa-mi fac o vila la periferia capitalei, voteaza-ma!”… Pentru ca altii au slogane gen “Revolutia bunului simt” si nici nu stiu ce-i ala bun simt. CACAT!
Si stii care-i faza…? Inteleg faptul ca ai afise, caci e normal, toti au, dar … sunt sigur ca daca esti atent poti sa ai grija sa nu pui un afis pe tot trotuarul sau pe o pista sau … sunt sigur ca poti avea grija sa nu dai afise cu nemiluita a.î. sa le transformi in jeg stradal.
* sa-mi bag castile in urechi si sa uit de societate, asta-i solutia, baga-mi-as… castile in urechi. *
Pietonii-s naspa
Unii din ei, nu toti. Sunt si pietoni super de treaba…
Dar azi eram pe bicicleta si veneam spre casa. Uneori trec ca masina iar alteori ca pieton pe trecere. Acuma am oprit ca pieton. Cu cinci minute mai devreme depasisem un alt biciclist. Se face verde la pietoni pentru jumatate de trecere (nu stiu sa va explic de ce, juma’ de drum avea verde, juma’ avea rosu) si eu plus puhoiul de oameni trecem.
La jumatatea intersectiei ne oprim caci aveam rosu. Masini nu veneau… dar aveam rosu – si deci stateam. Se trezeste o proasta sa traverseze din partea cealalta asa, pe rosu, cum era. Cu viteza trece ca masina biciclistul de acum 5 minute. PAC sa intre in ea. Tipa incepe sa-l injure. El incepe sa-si ceara scuze.
A cui scuzele mele era vina? A proastei ca trecea pe rosu.
Mda, probabil ca cei doi factori cretini din traficul asta idiot bucurestean sunt soferii care trebuiesc bagati in inchisoare si pietonii care au impresia ca daca soferii sunt nesimtiti e ok daca se comporta si ei ca niste maimute. Si aceste doua motive primesc un bonus de nu stiu cate mii de masini care sufoca orasul la propriu. Cacat.
