Nu conteaza ca ea e Simona Sensual… Conteaza ca blogul a devenit un instrument care imi displace. Toata lumea face bloguri pentru bani. Nimeni nu stie ce-i ala content. Noii bloggeri nu stiu nimic despre internet, HTML sau calculator… stiu sa deschida calculatorul, sa vorbeasca pe Y!M, sa schimbe pagini pe Internet Explorer si, cel mai important, ca se SCOT BANI DIN BLOGURI!
Desigur, iar privesc doar partea “goala” a paharului. Daca ma gandesc mai bine, faptul ca blogurile au luat o asemenea amploare incurajeaza orice sclav al societatii sa vorbeasca liber despre orice.
Terminand cu filozofia… Sa stiti ca-s constient ca nu mai bloghez la fel si ca blogul acesta s-a schimbat mult. Toate se datoreaza faptului ca toata viata mea s-a schimbat incet, incet…
Eu revin cu blogul pentru … pentru … pentru o masina care ma poate duce in trecut (de obicei se cere o masina care sa duca in viitor, dar Ariel e special).
De cand am blogul am primit multe “oferte”. Incepand cu “Bai cretinule!” si terminand cu chestii pe care n-as vrea sa le reproduc, am fost salutat calduros de catre multi oameni aici, pe blog.
Azi este o zi speciala… un nenea mai frustrat din fire si care probabil ca daca ma va prinde pe strada ma va bate pana-mi vor “sari capacele” s-a gandit sa ma salute si pe un blog care… nu imi apartine. Priviti cu atentie:
HITLER
http://www.nazi.com | adolf@yahoo.com | 91.123.12.14
ba evreule urat. ba jidanule. SIEG HEIL BAAAAA! ce urat esti ba..ce-i cu poza aia de EVREU, jidanule. la awshwitz cu tine baaaaaaaaa…DACA ERA HITLER IN VIATA ERAI SAPUN BA URATULE BA.
JIDANULE, ARZI IN IAD, ARIEL
From Sex in dormitor, no more!, 2008/05/07 at 11:02 PM
Ce invat eu din toate astea? Ca “nazi.com” nu exista… si mi se pare ciudat ca nu exista.
Am o colectie gigantica de astfel de salutari de la diferiti plictisiti si chiar ma laud cu ea. Uite cateva exemple:
nazist | nnnazist@nazist.com | IP: 89.41.218.149
as vrea sa ma spal cu sapunu facut din stramosi tai
“Nu cred că a vrut să se sinucidă. În ziua în care a a murit era cât se poate de fericit”, a declarat mama acestuia.
Femeia a mai spus că fiul ei era foarte interesat de recentele spânzurări ale unor adolescenţi din Bridgend, sudul Ţării Galilor. După ce urmărea ştirile, băiatul îi povestea mamei sale despre acestea.
“Nu ştiu ce a fost în mintea copilului. Tot ce ştiu este că era un băiat nefericit, că purta lenjeria intimă a surorii sale vitrege şi că era un motiv de îngrijorare pentru mama şi tatăl său vitreg”, a spus anchetatorul acestui caz, Stanley Hooper.
Chestia asta ma sperie…
2. Am dat de un tip care este faimos in Germania pentru videourile sale de pe YouTube.
3. Doua persoane care citesc acest blog (si nu le cunosc) mi-au multumit (prin comentarii) ca le-am facut sa rada prin unele posturi de pe blog. Lucurul asta ma face sa zambesc si ma face sa continui sa scriu. Si eu va multumesc.
Damn, ce titlu… si nici nu m-am gandit mult la el.
Mutandu-ma la un liceu nou am cunoscut multa lume noua. Colegi noi, prieteni noi, profesori noi… stil de viata nou. Totul nou.
Nu de mult cineva “nou” mi-a zis ca blog-ul mi-ar “lua” prea mult din viata. Nu cred ca se refera la timp, cred ca (mai ales acum, in ultimul timp) petrec mai putin de jumatate de ora pe saptamana facand posturi noi… Anul trecut pe vremea asta scriam si cate 5 posturi pe zi, acum de abia daca fac 3-4 posturi pe saptamana.
Daca acum un an as fi zis in gandul meu, sau chiar tare, sa ma auda cei din jur: “Asta o voi pune pe blog!”, acum e fix invers. Dupa faimoasa exmatriculare, toata lumea il stie pe Ariel drept: “Ariel cel cu blog”. Nu exista om cu care sa petrec 10 minute si sa nu zica ceva de blog. Ori imi zice el: “Asta e de pus pe blog!” ori face tot felul de mistouri sau cine stie ce… dar nu poate sa nu zica cuvantul, cuvantul acela… blog.
Am vazut azi un comic dragut pe net:
Pai, eu daca eram pe patul de moarte probabil ca scriam pe blog ca mor si as fi lasat datele de login unui bun prieten / sotiei / etc., asta inainte de toate… Ce, as fi singurul? Voi, astia, bloggeri care cititi, nu ati face la fel? Lol.
Deh, blogul e ca drogul, duce la dependenta… dar nu-i chiar grav, serios!
Am ajuns azi pe un blog mult prea interesant. Am stat, am citit, m-am uitat pe niste poze care m-au pus mai pe ganduri decat eram…
Sustine ca are doar 15 anisori dar ce povesteste ma face sa cred ca ori are mai mult, ori nu traieste ce povesteste.
Inca ceva interessant mi s-a parut faptul ca blogul insusi sustine ca exista din aprilie 2005… deci la varsta de 13 ani, o tipa dintr-o tara in curs de dezvoltare (ca asa am invatat la geografie) avea blog si scria in engleza despre razboiul ce o inconjura.
Aici e un post interesant care nu stiu totusi cat de credibil e.
Sper totusi sa ma insel si totul sa fie asa cum zice ea. Ea sa fie cine sustine ca e si sa traiasca acolo unde sustine ca traieste. Merita un premiu. Sau doua.
PS: Mi se pare mie sau chiar se vedea cum i se imbunatateste engleza pe parcurs ce apesi pe linkurile din arhive?
