Daca noi avem trotuare de 2-3 metri latime… si in majoritatea locurilor 1.50 metri din trotuare sunt luate de masini parcate… in Paris trotuarul e mult mai “oglinda” si mai lat. Doar cand ma uit la tipul ala imi curge adrenalina. Vreau in Paris! Pe role! ACUM! :))

Deci eu daca mai merg pana la scoala si inapoi pe role cateva zile, sunt sanse gigantice sa ma trezesc pe un pat de spital alaturi de cine stie ce tigan care n-are de fapt unde locui.

Am ajuns intr-una din cele mai proaste intersectii din Bucuresti - si anume cea de la liceul Hasdau - si, ca un pieton cuminte ce sunt… m-am oprit la semafor alaturi de alti oameni. Se opresc masinile, se face verde pentru pietoni… si pornesc. Trec de jumatate de intersectie si vad o masina care-mi vine din fata si face dreapta prin fata mea.

Eu pe verde… el pe verde… eram la vreo 10 metri de el si avea viteza destula ca sa-mi treaca prin fata… si trece. In spatele masinii, un minibus, aceasi schema… Ma vede, il vad… eu merg… el calca acceleratia si incepe sa claxoneze. Eu merg, el vine. Eu merg… el vine tare. Claxoneaza iar si alerg ca sa nu fiu strivit pe trecerea de pietoni.

Scap cu viata pana la urma. Cretinul trece la vreo juma’ de metru in spatele meu cu viteza iar eu intru pe trotuar. Pe trotuar lumea ma privea - vazusera toata faza. Deci sunt la cretini in orasul asta mai multi decat firele de par din barba unui mare preot.

Tot azi traversam pe undeva pe langa Foisorul de foc pe o trecere de pietoni care n-are semafoare. Din stanga nu vine nimic… din dreapta un RATB. Intru pe trecere si calc putin acceleratia ca sa nu oblig RATB-ul sa se opreasca. Trecerea era foarte mica. O banda de acolo, o banda de acolo… Intru pe trotuar - care era blocat de un jeep - si de dupa jeep apare o baba. Franez brusc si ma prind ca o pisica de spatele jeepului. O ating putin pe babuta cu ghiozdanul din spate. Imi cer frumos scuze si dau sa plec. Baba nu zice nimic - de abia o atinsesem oricum - dar tipa cu care era baba - o blonda la 30-40 de ani tine neaparat sa comenteze: “Dar mai vezi si tu pe unde mergi!”. Nu stiu de ce dar ma asteptam sa nu se poata abtine sa nu comenteze. Dau din cap catre blonda si plec injurat.

Asta sport extrem, frate!

De aproximativ o saptamana am inceput sa merg prin Bucuresti doar pe role. Pana la scoala, pana acolo, pana dincolo… si tot asa.

Pot spune ca… e mult mai avantajos sa mergi prin Bucuresti pe role decat sa mergi cu masina sau cu transportul in comun (mai ales daca nu ploua sau ninge).

In afara faptului ca dai din burta aia de om de 40 de ani jos si iti consumi energia, ajungi mult mai repede la destinatii. Eu cel putin ajung destul de repede la destinatii, de cele mai multe ori depasind transportul in comun.

Desi trotuarele din Bucuresti nu-s chiar perfecte pentru acest sport extrem intitulat: “Pe 8 roti printre hoti”, ne permitem sa mergem pe strada alaturi de masini. Era sa fiu calcat de vreo 3 ori de niste cocalari in masini “de valoare” pentru ca ei nu franeaza la vederea mea, ei calca si mai tare acceleratia.

Un lucru care ma enerveaza la culme la bucuresteni este ca, desi te vad, desi te aud, desi vad ca esti gata sa-i calci in picioare roti, nu s-ar da niciun milimetru mai la stanga sau mai la dreapta. Mosii si babele de obicei ori incremenesc, ori se sperie si tipa. Oamenii cu copilasi isi iau copiii in brate si se dau jos de pe trotuar facand-mi loc de parca as fi TIR.

Cat timp va fi vreme frumoasa eu o sa merg pe role, cu adidasii in ghiozdan. Sper ca in curand sa fac si niste filmari cu rolele prin Bucuresti ca sa vada tot omul senzatia aia de: “Ba, astia-s chiori? Chiar nu se pot da si ei putin?” sau “Astia merg aliniati de parca e trotuarul lor si si-au pus in gand sa nu ma lase sa trec.”.

Adrenalina curge, burta o dau jos, la destinatie ajung repede… de cate alte avantaje mai am nevoie ca sa scap de adidasi de tot?

Sambata si duminica seara am mers pe role (de pe Pantelimon pe Mosilor si inapoi). A fost bine pana cand a inceput sa ploua si mi-am rupt curul undeva pe Pache Protopopescu (Care, apropos, nu e luminata deloc.).

Si… ideea e ca cred ca o sa incep sa merg mai des pe role pentru ca parca e mai rapid decat RATB si mai putin “mirositor”.

Si… desi trotuarul nu e prea bun pentru role, se merge lejer pe carosabil, preferabil tractat de masini.

Rupeti-va capul cu incredere prin Bucuresti pe role, se merita.

Pai e petrecere mare in tot Bucurestiul.

Am scris aici prin ce am trecut azi si am pus si 3 poze.

Plimbandu-ma azi prin Bucuresti cu aparatul in mana mi-am amintit de rabla.info (al lui zoso si nu mai stiu cui) cand am vazut o rabla cool. I-am facut cateva poze. Este undeva in spate la TNB (chiar langa Strada Italiana) si e de vanzare.

Poze: (Citeste tot articolul…)

Iertam calitatea nu-prea-reusita.

Asta e traseul meu zilnic - Pantelimon / Mosilor.

(da, stiu, se incarca cam greu… dar give it a chance)

Okei, sunt bucurestean… inca liceean… dar “Cand ma fac mare vreau sa ma fac …”. Ce vreau sa ma fac? Adica, serios, ce as putea sa ma fac in Bucuresti? Musafiri sunt destui…

Unii oameni din provincie viseaza sa ajunga in Bucuresti sa-si gaseasca un job “klumea” si tot asa… dar eu, eu care sunt in Bucuresti, ce job sa-mi gasesc? Job cu ghilimele, desigur. Ce fac bucurestenii in Bucuresti? Aici la noi, in capitala noastra, avem de la gunoieri la grafferi si de la senatori la cerşetori. Avem di toati … eu unde sa ma mai bag?

Si totusi, daca esti mai nou prin Bucuresti, ce te faci? Ce e la moda sa faci in Bucuresti inafara de a te plimba si a te lauda cu noua ta camera foto care cantareste 2 kile juma’? Dar asta e de tinerei.

Cei care depasesc tineretea si se respecta ar trebui sa vorbeasca asa:

- Salut, ma numesc Radu si sunt Pi-aR la [aici nume frumos].
- Ah, da? Salut. Dar de ce Pi-aR si nu Râ-Pâ?

*Unde Râ-Pâ se traduce cu “relatii cu publicul”.

Pai … ala e Pi-aR, ala e fotograf, ala e taximetrist…

Alte hobby-uri si alte meserii nu aveti?

De exemplu… Bucurestiul are nevoie mare de hingheri. Sau de fapt… doar de oameni care sa ia intr-un fel sau altul cainii de pe strazi si sa faca ce scrie pe tablita verde de mai jos…

sau de fapt nu… Nu e nevoie de hingheri. E nevoie de oameni care sa hraneasca pasarelele ratacite prin Bucuresti. Hai sa hranim pasarele cu paine si Bucurestiul cu gainaţ.

De fapt … inca nu mi-am dat seama ce sa ma fac cand ma fac mare. Bloggerul de Bucuresti din mine e plictisit…

Acum ca merg zilnic pe Calea Mosilor au inceput sa ma enerveze tot mai multe chestii la ea.

In primul rand este foarte enervant faptul ca cel putin o data pe saptamana te trezesti cu o usa in cap de la cine stie ce om care iese din cine stie ce magazin… In unele locuri trotuarul este muuuuullltttt prea ingust iar magazinele, ca sa fie mai mari, sunt duse pana aproape de faimoasele borduri.

De parca nu era de ajuns faptul ca trebuie sa mergi in sir indian ca sa nu-ti iei usi in cap, trebuie sa ai grija si pe unde calci, Calea Mosilor este plina (si nu glumesc) de excremente de catel (adica, sper ca nu-s de oameni). Zeci si zeci de excremente cum nu vezi pe alta strada…

Daca ai ceva gunoi de aruncat, stai calm, pe Mosilor nu mai avem cosuri de gunoi decat din 300 in 300 de pasi… in rest ori sunt arse, ori sunt pline, ori nu sunt deloc. Nu ma mira faptul ca iarba verde care merge pe langa strada este plina de sticle, hartiute si tot felul de gunoaie.

Acum cateva luni niste baietasi faceau o mare groapa in mijlocul trotuarului… nici azi nu-i acoperita desi lucrarile au luat sfarsit de o groaza de timp. Acum sunt cam 4 metri de groapa umpluta cu nisip - numa’ buna pentru cacatul de animale si oameni de care vorbeam mai sus.