Iertam calitatea nu-prea-reusita.

Asta e traseul meu zilnic - Pantelimon / Mosilor.

(da, stiu, se incarca cam greu… dar give it a chance)

Okei, sunt bucurestean… inca liceean… dar “Cand ma fac mare vreau sa ma fac …”. Ce vreau sa ma fac? Adica, serios, ce as putea sa ma fac in Bucuresti? Musafiri sunt destui…

Unii oameni din provincie viseaza sa ajunga in Bucuresti sa-si gaseasca un job “klumea” si tot asa… dar eu, eu care sunt in Bucuresti, ce job sa-mi gasesc? Job cu ghilimele, desigur. Ce fac bucurestenii in Bucuresti? Aici la noi, in capitala noastra, avem de la gunoieri la grafferi si de la senatori la cerşetori. Avem di toati … eu unde sa ma mai bag?

Si totusi, daca esti mai nou prin Bucuresti, ce te faci? Ce e la moda sa faci in Bucuresti inafara de a te plimba si a te lauda cu noua ta camera foto care cantareste 2 kile juma’? Dar asta e de tinerei.

Cei care depasesc tineretea si se respecta ar trebui sa vorbeasca asa:

- Salut, ma numesc Radu si sunt Pi-aR la [aici nume frumos].
- Ah, da? Salut. Dar de ce Pi-aR si nu Râ-Pâ?

*Unde Râ-Pâ se traduce cu “relatii cu publicul”.

Pai … ala e Pi-aR, ala e fotograf, ala e taximetrist…

Alte hobby-uri si alte meserii nu aveti?

De exemplu… Bucurestiul are nevoie mare de hingheri. Sau de fapt… doar de oameni care sa ia intr-un fel sau altul cainii de pe strazi si sa faca ce scrie pe tablita verde de mai jos…

sau de fapt nu… Nu e nevoie de hingheri. E nevoie de oameni care sa hraneasca pasarelele ratacite prin Bucuresti. Hai sa hranim pasarele cu paine si Bucurestiul cu gainaţ.

De fapt … inca nu mi-am dat seama ce sa ma fac cand ma fac mare. Bloggerul de Bucuresti din mine e plictisit…

Acum ca merg zilnic pe Calea Mosilor au inceput sa ma enerveze tot mai multe chestii la ea.

In primul rand este foarte enervant faptul ca cel putin o data pe saptamana te trezesti cu o usa in cap de la cine stie ce om care iese din cine stie ce magazin… In unele locuri trotuarul este muuuuullltttt prea ingust iar magazinele, ca sa fie mai mari, sunt duse pana aproape de faimoasele borduri.

De parca nu era de ajuns faptul ca trebuie sa mergi in sir indian ca sa nu-ti iei usi in cap, trebuie sa ai grija si pe unde calci, Calea Mosilor este plina (si nu glumesc) de excremente de catel (adica, sper ca nu-s de oameni). Zeci si zeci de excremente cum nu vezi pe alta strada…

Daca ai ceva gunoi de aruncat, stai calm, pe Mosilor nu mai avem cosuri de gunoi decat din 300 in 300 de pasi… in rest ori sunt arse, ori sunt pline, ori nu sunt deloc. Nu ma mira faptul ca iarba verde care merge pe langa strada este plina de sticle, hartiute si tot felul de gunoaie.

Acum cateva luni niste baietasi faceau o mare groapa in mijlocul trotuarului… nici azi nu-i acoperita desi lucrarile au luat sfarsit de o groaza de timp. Acum sunt cam 4 metri de groapa umpluta cu nisip - numa’ buna pentru cacatul de animale si oameni de care vorbeam mai sus.

… in ultimul timp.

Am mers zilele astea cu 3 mijloace de transport diferite, in fiecare din ele am gasit diferiti plictisiti si frustrati (Sau ei m-au gasit pe mine).

In troleu, ora 1, aglomeratie mare… urca o frustrata. Troleul era plin… dar plin… de bucuresteni, implicit plin si de alti frustrati. Apoi urmeaza:

Tipa: Da-te mai incolo!
Tipa: Trebuie sa zic mai tare?
Alta tipa din troleu: Poftim? A, nu te-am auzit.
Tipa: Dar esti surda? Dupa ce ca esti surda mai esti si proasta!

Desigur, urmeaza: “Dar eu nu te-am facut pe tine proasta…”. Bine ca nu s-au paruit… ar fi scos mobilul toti cocalarii sa le filmeze.

In tramvai, ora 7 seara… aglomeratie din nou. Doua liceene maneliste vorbesc putin cam tare.

“Fa, ce te tii asa de bara?” “Tu vorbesti fa?!” - etc.

La telefon: “Da mama! A, nu imi e foame! Nu ma, n-auzi ca nu pot sa mananc? Hai pa!”

Dar vai, de ce tipa lumea in tramvai daca nu pentru a cauta atentie? Stiu! Ca sa se laude cu propria prostie?

In metrou printr-o statie indepartata… metroul gol. Trei tipe stau pe scaune si isi soptesc la ureche diferite… apoi se uita la diferiti si rad in hohote.

Cand era Craciunul si toata lumea era nervoasa… am zis ca e ceva legat de Mos Craciun… dar acuma ce au toti? Sau pur si simplu am reintrat in “normal” si mie mi se pare ciudat?

Frustrarile se scriu pe blog, blogspot.com e free!

Da, avem deserturi in Romania. Avem foarte multe chiar in Bucuresti… Sa fie oare incalzirea globala? NUUUU!!!

Joi, la bal… in depozitul ala de Kristal Glam Club (daca am scris bine, bine, daca nu, nu-mi pasa)… trebuia sa iau o pastila si in plus chiar muream de sete… era cald. M-am hotarat sa ma duc sa-mi iau o apa la 0.5.

Dupa ce am asteptat la coada aia dezordonata din fata barului i-am zis barmanului ce vreau.

Imi aduce apa si zice: “Nouazeci de mii.”
Cu un ochi in portofel si cu altul la barman: “Douazeci?!”
Barmanul: “Nouazeci!”
Ma mai uit odata in portofel… scot o hartie de 100 de mii si-l intreb iar: “Douazeci?”
Tipul zambeste si-mi arata pe degete… 9 degete…

Ii dau hartia de 100 de mii iar el mi-o arata. Da din cap si din mana… am presupus ca n-are sa-mi dea 10 mii. El, saracu, sarmanul, mititelul, lefterul, hotul, nu ar fi avut sa-mi dea 10 mii rest nici daca i-as fi platit cei 90 de mii in hartii de cate 10 mii. E regula barului: “Nu dam rest.”

Kristal Glam Club - un desert in devenire… 100 de mii pentru 0.5 l de apa potabila. Cred ca ieseam mai ieftin daca le sapam o groapa in mijlocul localului ca sa dau de apa.

Intr-o piata bucuresteana…

Treceam mai devreme printr-o intersectie bucuresteana aglomerata de felul ei… Se face verde la pietoni si dau sa calc zebra in picioare. Ce sa vezi, ma sperii de un idiot care a inceput sa claxoneze. De ce? Nu stiu… Cert e ca dupa el au inceput sa mai claxoneze cativa cu acelasi motiv intemeiat.

Am stat apoi si m-am gandit, ce tipuri de soferi bucuresteni cunosc?

Soferul bucurestean “Asculta-mi-ai maneaua prin geam”.
Clar, toti ii stim. Majoritatea sunt cocalari care si-au luat masina de curand si nu stiu cum sa se laude. Lasa toate geamurile jos (desi sunt singuri in masina) si dau muzica tare cand se opresc in intersectie. Poate, poate se intoarce o privire, doua. Intr-adevar, nu toti asculta manele, dar o mare parte.

Soferul bucurestean “Si eu am claxon bai fraiere!”.
De cand am dreptul sa stau langa sofer, de atunci tot o bat pe mama la cap sa claxoneze somnorosii care atipesc pe volan chiar in fata semaforului. Ea claxoneaza foarte rar, dar nu-i pacat, se compenseaza situatia cu ajutorul celorlalti soferi care parca au ceva tic nervos care-i indeamna sa apese pe claxon. Cel mai amuzant este sa stai intr-o intersectie pe la 12, ca sa te si bronzezi putin, sa observi cum unii sunt claxonati si automat incep sa claxoneze si ei… asa, in gol.

Soferul bucurestean “Ciumpalacule, poate vin cu bata din portbagaj la tine!”
Da, tot plictisitul ala de viata care parca pandeste un fraier pe care sa-l bata. Cand e prins in intersectie scoate capul pe geam si injura de toti mortii si uneori se incurca si injura si de propria familie (ca doar atat il duce capu’). Daca nu pleci repede de la fata locului il vezi cum iese din masina si vine spre tine cu o bata galbena cumparata din drumul inspre Bran.

Desigur, mai sunt multe tipuri de soferi bucuresteni, dar astia-s cei mai trendy.