“My only problem with life is that it has no background music.” - zicea cineva…

Ma, si avea dreptate… Cand umblu cu RATB-ul stau ca un muritor de foame legat de o bara, ma bucur de mireasma din jur si ma uit in gol… ca geamul e aburit.

Cand umblu cu RATB-ul si am ceva muzica in urechi parca totul e schimbat… Nu numai ca starea mea depinde de muzica, dar absolut tot ce vad depinde de muzica ce o ascult in momentul acela.

Azi ma simteam “anapoda” (ce cuvant). Degeaba, plictisit, fara rost… etc. Dar cand din greseala am auzit o melodie la TV am inceput sa ma simt mai bine. Apoi mi-am dat drumul la muzica. Toata ziua a rulat muzica. Am avut o zi superba, “glorioasa” cum mi-a urat-o Ina…

Da, singura mea problema cu viata este ca nu are muzica pe fundal!

Azi am catadicsit sa-mi readuc la viata abonamentul RATB. Am facut rost de 20 RON, am stampilat carnetul de note si am fugit la ghiseul RATB.

Acolo o doamna ma asteapta sa-i dau cele necesare. Bag mana in ghiseu, pun banii, carnetul de note si buletinul… Apoi imi cere “cardul RATB”. Ce card?! E din ala cu puncte? Ce castig daca-mi fac card?!

Nu era ala… se refera la bucata de plastic pe care eu o numeam pana acum “abonament”. Bucata de plastic care trebuie plimbata prin fata aparatelor alea portocalii… si tot timpul se face rosu si zice “Reincercati validarea”.

Apoi m-am prins… noroc ca mai aveam “cardul” aruncat undeva prin ghiozdan ca altfel… Ca cica ramane aceasi bucata de plastic 4 ani de zile! 4 ani!!! 4 ani frate!

“Nu era mare problema daca nu-l aveai, il blocam pe ala si iti faceam altul dar te mai costa inca 37 de mii!”

Am stat si m-am gandit… de unde au scos ei pretul asta de 3.7 RON pentru bucata aia de plastic… In plus, dupa ce am incercat sa-mi validez noul abonament si nu am reusit, am citit chitanta … oamenii ramasesera pe ora de vara… probabil ca de aia nu se valida cardul.

Poate venea un controlor si se speria ca am venit din viitor. Muhahaha!

Aporpos… mi-a zis de vreo trei ori ca tot ea mi-a facut si data trecuta abonamentul pentru ca-si aminteste numele. Ca as avea un nume special. De 3 ori mi-a zis. De 3 ori! Eu mirat i-am zis: “DA?! Nu mai stiu.” - asta ca sa nu-i zic ca data trecuta mi l-a facut un barbat care imi zicea “puiut”.

Oricum, draguta doamna Craciun. O gasiti la ghiseul RATB de la Foisorul de foc. Acuma sper ca nu vreti si numarul ei de telefon, nu?

Era ora 5… adica, 17… De abia se ridicase o femeie de pe scaun si ma asezasem eu. Vizavi de mine erau 2 tipi la vreo 50 - 60 de ani fiecare. Unul in spatele celuilalt, pe scaunele, priveau cu mare atentie Bucurestiul. In tramvai liniste… era putina lume.

La un moment dat tipul din spate isi pune picioarele pe scaunul din fata lui - deci pe scaunul celuilalt tip. Deocamdata nu se intampla nimic dar la o curba mai ciudata, curul tipului din fata se atinge de picioarele “in odihnire”.

Din secunda aia pentru tipul cu curu’ murdar ziua se stricase… S-a ridicat, s-a sters, i-a zis aluia din spate ca asa si invers si cu incalzirea globala si prostia si etc. etc. Vreo 5 minute a vorbit ca acum are costumul murdar si ca de ce si-a pus ala picioarele si blah-blah.

Tipul din spate tacea, il ignora… Dar vorbaretul dracului nu mai tacea… Imi venea sa-i zic sa taca. Serios. Un cretin mai mare de varsta aluia nu cred ca am vazut vreodata. Pana la urma a tacut, dar doar dupa ce tipul din spate si-a cerut scuze de peste 20 de ori.

Dupa vreo 1 minut de linsite iar se intoarce si incepe: “Prostia asta, pluteste peste tot.”. Apoi tacea… Apoi iar se intorcea si mai tranteste ceva.

Omule, a fost o greseala, si-a cerut scuze, acum ce vrei? Sa-ti ia un costum nou? Sa se sinucida ca sa-l ierti? Ce vrei?!

Zic de cocalarii astia ca sunt cretini si nu vor decat certuri, dar uite ca nici astia mai invarsta nu stiu altceva decat sa se certe… s-o caute cu lumanarea. Oamenii n-au activitate… Si nici n-au nimic mai bun de facut.

Argh, vremea asta… vremea asta… vremea asta e de stat… stat degeaba nu altfel! STAT si iar stat. Dar nuuuuu… azi e LUNI!!!! Luni n-avem voie sa stam…

Face Ariel azi ochisori pe la ora 9:30… afara intuneric! Ce chef de viata pe capul lui… ceva de neimaginat.

Se face 12:20 - arunc 4 caiete si 4 manuale in ghiozdan, ma incalt, trag geaca pe mine, pun gluga… cheile, liftu’, jos “Brrrrrrr“… Ma indrept spre statia de tramvai… Traversez neregulamentar, ma rezem frumos de balustrada (sau cum i-o zice…) si astept. In jurul meu apareau oamenii ca ciupercile… dupa ploaie. Nu, nu se uitau la mine, toti asteptam acelasi tramvai. Ala care vine cand are chef - 55.

Trec vreo 10 minute si vine si tramvaiul… plin. Dar nu plin, plin… extrem de plin… cu oameni stand unii peste altii. Reusesc sa urc si sa ma inflitrez in inima tramvaiului. Acolo, 2 tipi la vreo 14 - 15 ani stateau cu bicicleta langa ei. Cu bicicleta in tramvai… Se inchid usile si instant se face cald. CALD RAU! Instant incepe sa puta. Dar o putoare pe care n-am mai intalnit-o… ceva intre dulce si acru… dulce-acrisor asa! Ca sosul ala de la McDonald’s. Incepe lumea sa deschida geamurile, dar nicio diferenta. Putoarea nu disparea.

In jur vreo 5 cocalari de a 11-a tot intrebau o tipa cum o cheama si cati ani are… au “frecat-o” pe tipa aia de deja ma enervau pe mine care aveam mp3-ul in urechi dat destul de tare… dar asa-s cocalarii, vor sa fie in mijlocul atentiei.

Ajungem la prima statie si se deschid usile - aer!!! Frig!!! Ahhh, ce bine!!! Dar nu… se inchid iar usile. Pentru inca o statie a trebuit sa suport putoarea aia. Asa bine a fost cand am parasit RATB-ul… ca sa trec prin fata unui McDonlad’s unde o alta mireasca imi gadila nasul… mireasma cartofilor prajiti… aia care merg bine cu McNuggets si sos dulce-acrisor - bleah.

Imi continui aventura pe jos vreo 100 de metri pana la statia de troleibuz… Acolo timp de 20 de minute au venit tot felul de numere dar doar 79 si 86 nu. Parca jucam la Loto. Am luat apoi primul lucru care a venit astfel incat macar juma’ de drum sa-l fac cu troleibuzul si restul pe jos. In troleibuz alta lume suparata, coafuri rebele, tot felul… Macar de data asta aveam AER! SI NU PUTEA!!!

Cobor si ajung fix in spatele unui mos care juca fotbal cu o sticla de bere. Se plictisea omul. Drumul l-am continuat pe jos pana la scoala… un inceput de zi minunat!

Da, stiu, sunt un om foarte rau, needucat, fara viitor, un huligan si tot asa pentru ca nu vreau sa las oamenii mai in varsta sa stea jos in tramvai si ii las doar pe cei cu bebei dupa ei. Stiu ca-s un mare porc ca atunci cand am intrat in RATB si erau 40 de grade afara, mi-am permis sa deschid geamul din dreptul unei femei la vreo 65 de ani. Stiu ca nu am cei 7 ani de acasa pentru ca mi se par amuzante babutele care se dau cu albastru de metil in cap.

Stiu, stiu!

Dar doamna aia, aia din RATB care… Cand am deschis geamul a inceput sa zbiere la mine… “Ce deschizi geamul? TOTI SUNTETI LA FEL, AVETI CALDURI, EU MERG DINTR-UN CAP IN ALTUL ZILNIC SI TU DESCHZI GEAMUL.” - eu am ramas … putin socat. Ii spun apoi: “Doamna, ma scuzati, daca imi ziceati ca va deranjeaza era de ajuns…”. Da, inghiteam in sec si stateam in putoarea aia in continuare, dar nu, a preferat sa zbiere si sa ma bage in aceasi oala cu toti cocalarii pamantului… pacat.

Chiar acum 20 de minute cand veneam acasa 2 cocalari si o manelista cu cercei de aur pana la genunchi ascultau manele la mobil… in momentul in care am trecut pe langa ei au tipat ceva pe masura creierului lor incercand sa ma… sperie?

Acum 10 minute dechideam usa blocului… la 5 pasi in fata mea era un domn la vreo 50 si ceva de ani? Nu stiu exact la ce etaj sta… de fapt nici nu stiu daca chiar sta in bloc… cert e ca mi-a trantit usa de la interfon in fata… si cea de la lift exact la fel… Oare ce-a facut in lift de-si dorea asa tare sa fie singur?

Toti se plang ca asa si pe dincolo… si prin sufragerie… dar ei cum sunt?

Chiar incep sa ma enerveze… toti mosii astia. Pacat.