Nu conteaza ca ea e Simona Sensual… Conteaza ca blogul a devenit un instrument care imi displace. Toata lumea face bloguri pentru bani. Nimeni nu stie ce-i ala content. Noii bloggeri nu stiu nimic despre internet, HTML sau calculator… stiu sa deschida calculatorul, sa vorbeasca pe Y!M, sa schimbe pagini pe Internet Explorer si, cel mai important, ca se SCOT BANI DIN BLOGURI!
Desigur, iar privesc doar partea “goala” a paharului. Daca ma gandesc mai bine, faptul ca blogurile au luat o asemenea amploare incurajeaza orice sclav al societatii sa vorbeasca liber despre orice.
Terminand cu filozofia… Sa stiti ca-s constient ca nu mai bloghez la fel si ca blogul acesta s-a schimbat mult. Toate se datoreaza faptului ca toata viata mea s-a schimbat incet, incet…
Eu revin cu blogul pentru … pentru … pentru o masina care ma poate duce in trecut (de obicei se cere o masina care sa duca in viitor, dar Ariel e special).
Va sa zica azi a scris un anume Theodor Barbu despre mine in ziarul ATAC. Nu stiu cine e… dar daca tot citeste pe aici ar fi frumos sa-i zic cateva cuvinte:
Domnule, multumesc pentru … nu pentru articol, mi se pare absurd sa multumesc pentru un articol… multumesc pentru ca ati scris ce ati scris in articol. Sper ca un simplu “Multumesc” zice tot. Asta este tot ce am zis si anul trecut cand am fost urcat pe scena de la Ziua Mondiala a Libertatii Presei. Ar mai fi ceva! Ati scris despre mine si blogul meu, dar nu ati specificat adresa blogului. Hihi.
Uite aci articolul in intregime (sau pe siteul lor).
Imi pare rau ca v-ati facut iluzii, insa nu vom vorbi despre iarba. Vorba lu’ Stratan: „Calul-l las sa pasca iarba, noi am sa fumam”. Subiectul acestui articol este un om pe care am ajuns sa-l invidiez de cand am auzit de existenţa sa. Este un om care nu-i neaparat mai bun decat mine, dar are mai mult succes si e, cu siguranta, mai cunoscut. Il cheamă Ariel Constantinof (ce nume exotic!) si gazduieste un blog de prin septembrie 2006. Tipul are nici mai mult nici mai putin de 17 ani. E unul din primii oameni care si-a facut blog si trebuie sa recunosc ca-l admir. Ariel e sincer, are talent si, lucru foarte important, nu lasa varsta sa devina un obstacol in calea afirmarii sale. Daca n-as fi citit rubrica „despre mine”, as fi fost convins ca tipul are cel putin 20 de ani. Asta pentru ca, dincolo de sinceritate, post-urile sunt mature si foarte naturale. Am citit multe site-uri cu texte fortate, parca scremute de niste neuroni mult prea obositi. Si mai sunt unii oameni (pe care ii detest profund) ce considera de datoria lor sa scrie si despre lucruri la care nu se pricep. De pilda, in perioada Summit-ului, toata lumea a devenit experta in politica, cu totii ne-am aruncat parerile aiurea-n tramvai.
Ariel scrie despre lucruri simple, chiar banale, despre mosi si babe, filme proaste, despre scoala, zile ploioase, reclame şi multe, multe altele. Impartaseste putin din infima lui experienta de viata cititorilor care si-au pierdut simţul umorului şi sunt prea ingropati in cotidian. E tanar, debordeaza de prospetime si de optimism. Oricum, omul e deja celebru. Nici n-a ajuns la varsta majoratului si este deja platit pentru ceea ce scrie. In cadrul RoBlogFest a primit locul doi pentru cel mai bun blog scris de cineva sub 18 ani. A fost si exmatriculat de la liceu pentru ce a scris pe blog. Da, m-ati auzit bine. Acum vreun an, pe 17 mai 2007, ziarele au vuit in legatura cu acest eveniment total iesit din comun. Sa nu uitam ca traim în Romania, tovarasi. Cica acest pusti a deranjat profesorimea prin post-urile sale, asa-zise ofensatoare, despre viata de elev asociata cu sentinta unui puscarias. Cel mai mult i-ar fi deranjat un clip de pe YouTube in care o profesoara il trezeste cu brutalitate pe un elev care atipise la ora, clip insotit de urmatorul comentariu: „E greu, e greu, unii suntem pedepsiti si muncim mai mult… ca tipul din imagine care in timpul orei a adormit cu capul pe caietul pufos. Observati şi voi cum este tratat un sclav daca adoarme…”. Avand in vedere absurditatea imaginilor de acolo, comentariul mi se pare absolut pertinent. Dar asta n-are nici cea mai mica importanta. Oare am uitat de dreptul la libera exprimare? Pai ce facem, tovarasi? Se poate? Culmea ironiei, daca stai sa te gandesti, pustiul a avut noroc. Pai n-a scapat de inchisoare? Vestea a starnit multa valva (asa cum era de imaginat), pumni ridicati amenintator si proteste acide din partea celor care inca mai au miros de democratie in nari. Si chiar si unele incurcaturi extrem de amuzante cum ar fi aceasta:
Cineva: „Ce ai facut mai?”
Eu: „Ce am facut?”
Cineva: „Am auzit ca ai fost exmatriculat…”
Eu: „Si tu?”
Cineva: „Dar ce ai facut?”
Eu: „Am scris…”
Cineva: „Pe bloc?!”
Eu: „Pe ce?!”
Cineva: „Pe bloc…”
Eu pe jos de ras…
Cineva: „Pai eu asa am inteles, ca ai scris pe bloc… cu creta ai scris sau cum? Dar ce treaba are scoala cu ce ai scris pe bloc?”
Caragiale se prapadeste de ras acum. El isi permite. Noi ceilalti plangem.
De cand am blogul am primit multe “oferte”. Incepand cu “Bai cretinule!” si terminand cu chestii pe care n-as vrea sa le reproduc, am fost salutat calduros de catre multi oameni aici, pe blog.
Azi este o zi speciala… un nenea mai frustrat din fire si care probabil ca daca ma va prinde pe strada ma va bate pana-mi vor “sari capacele” s-a gandit sa ma salute si pe un blog care… nu imi apartine. Priviti cu atentie:
HITLER
http://www.nazi.com | adolf@yahoo.com | 91.123.12.14
ba evreule urat. ba jidanule. SIEG HEIL BAAAAA! ce urat esti ba..ce-i cu poza aia de EVREU, jidanule. la awshwitz cu tine baaaaaaaaa…DACA ERA HITLER IN VIATA ERAI SAPUN BA URATULE BA.
JIDANULE, ARZI IN IAD, ARIEL
From Sex in dormitor, no more!, 2008/05/07 at 11:02 PM
Ce invat eu din toate astea? Ca “nazi.com” nu exista… si mi se pare ciudat ca nu exista.
Am o colectie gigantica de astfel de salutari de la diferiti plictisiti si chiar ma laud cu ea. Uite cateva exemple:
nazist | nnnazist@nazist.com | IP: 89.41.218.149
as vrea sa ma spal cu sapunu facut din stramosi tai
Nu… pe bune… cred ca-s posedat. Si nu, nu e o chestie noua dar cred ca a venit momentul sa nu ma mai ascund. Sau de fapt sa nu-l mai ascund pe el… in mine.
El… sau eu cel din el… adica eu din el care vorbeste uneori sau scrie acuma cu el aici in blogul lui … adica blogul meu … adica blogul asta … rad isteric si il fac pe Ariel sa se comporte ca o maimuta scapata de la spitalul 19.
De fapt eu sunt Ariel, dar un alt Ariel. Arel 2.0 imi puteti zice. Stiu ca suna a R2D2 sau 3CP0 dar asa e… Nici eu nu sunt inca convins ca-s posedat dar cred ca ceva se intampla cu mine… cu cel din mine.
… n-o face (adica nu rade de ea). Las-o sa exagereze si va rade singura de ea mai incolo.
In alta ordine de idei: Bah, duc o viata geniala. Ala sufera, ala plange, ala face pe suparatul… eu beau laptic cu ciocolata! Mai bun ca niciodata!
Doamnelor, seara buna!
Da stiu, n-are logica… dar zilele astea sunt alan-dala (asa se scrie?). Salut calduros toate creierele ale caror 2 neuroni isi freaca trupurile unul de celalalt in momentul de fata.
Un tip mi-a dat Add pe Y!M ca sa-mi zica ca nu-i pasa ca m-am lasat de Cola sau ca nu-mi plac manelele.
Oare mie-mi pasa ca lui nu-i pasa ca m-am lasat de Cola sau ca nu-mi plac manelele?
Pentru prima data dupa ceva vreme beau Cola ca un barbar direct din sticla. Si pentru prima data observ diferenta. Trebuie sa ma las de Cola cat mai repede.
(tot muzica, tot canapea, tot noaptea dinspre 3 mai 2008… 01:47)
Stau intins pe canapea cu “asta” in brate si vad in fundal un televizor dat pe PROTV. Am castile in urechi si nu aud nimic. Sunt intr-o stare in care pretind toti emoizii ca se afla constant.
Imi dau seama ca e vineri si vine vremea tezelor. Se termina destrabalul. Sunt intr-o stare in care am impresia ca am nevoie de un miracol… Si totusi, ce stupid… scriu pe blog si ascult muzica la 00:25.
Oare e scarbos ca am scos o bucata de carne din gura care nu mi-a placut si a mancat-o Rossy (javra) dupa aceea? Cred ca e scarbos.
