‘babe’

Policlinica cuplată…

Cuplată la cretini, idioţi şi căcat storcit!

Am fost ieri la policlinica cu plată numărul dracu-ştie-cât din Şos. Pantelimon.

Motivul? Era nevoie de o adeverinţă ce se dă în urma unui control oftalmologic. Pentru ce serveşte? Pentru facultate. Nu, nu a mea.

Jos, la informaţii, o doamnă foooarrteee lentă, în vârstă, machiată strident, de parcă urma să filmeze ceva film porno porcos cu babe, ne informează că “La oftalmologie este doamna Vaida.“.

Vaaaai, da’ ce nume frumos are doamna oftalmolog. :) (Dacă toată viaţa s-a făcut mişto de numele meu, acum îmi permit şi eu.)

Şi cât costă domne vizita asta la doamna Vaida? 70 de RON. CÂT?! Da, 70 de ron.

Şi când vine doamna Vaida la muncă? La 14:30. Şi cât e ceasul? 13:50.

O aşteptăm 40 de minute? O aşteptăm.

Ajunşi în faţa uşii lui vaida… erau două babe. Am stat lângă ele şi am ascultat bârfele, durerile, numai laude despre doamna Vaida… şi tot aşa.

Undeva pe la 14:15 mai vin două doamne în vârstă. Mai multă bârfă! YAY!

Se face 14:30. Urcă două doamne (una mai tânără ajutând o alta mai în vârstă, oarbă aproape complet). “Bună ziua, la doamna Vaida, da?” … Răspund colegele babe de lângă: “Da.”… “Bun. Am venit şi noi. Ne-a zis că ne ia primele.”.

PRIMELE, zici? SUNT AICI DE 40 de minute, eşti vacă?

Se face 14:40 şi nici semn de Vaida. … … Baba tânără ce a venit cu cea aproape oarbă zice: “Doamna Vaida-i jos, stă de vorbă cu cineva…”.

Se face 14:50, plin de nervi mă duc s-o caut pe doamna Vaida la parter. O găsesc. O întreb respectuos dacă are de gând să vină la cabinet că stăm ca proştii. Se ridică instant şi zice: “Acum.”. Abia a putut urca scările până la cabinetul ei. O babă care claaar ar trebui să iasă la pensie… Mă ofer s-o ajut cu sacoşele tipice (avea două… imense! şi o geantă albă mare pe braţ). Mă refuză supărată.

Ajunsă la cabinet observ că cunoaşte toate babele de afară. Sunt amice. N-are cheie la cabinet. Merge târâş-grăbiş pe holuri s-o caute pe doamna cu cheia. Pe la ora 15:10 intră în cabinet cu o babă de afară care, din câte am înţeles, a ajutat-o să se schimbe. 15:20 iese şi cheamă nişte pacienţi. Intră următoarele: cele două babe care erau în faţa cabinetului încă dinainte să urcăm noi, baba oarbă cu ajutorul ei mai tânăr şi una din babele ce a venit după noi.

Cabinetul era PLIN. Ce făceau ele acolo? Nu vreau să-mi închipui.

Până să iasă babele vin doi tineri cu un bebeluş de 3 luni care s-a zgâriat la ochi. Ne roagă să-i lăsăm înaintea noastră. Îi lăsăm.

Totul se termină după o groază de timp pierdut, mulţi nervi, multă nesimţire şi 70 de lei.

Să nu preferi să te duci la o policlinică particulară şi să dai 140 lei, dar să stai pe hol cu aer condiţionat, să ştii că medicul ăla nu leşină dacă urcă 15 trepte şi tot aşa?

Policlinică cuplată.

din tren, cu dragoste

mersul cu trenul e cu adevarat fascinant. as putea scrie carti intregi in timp ce merg cu trenul. ieri am stat 7 ore in tren intr-un compartiment de 6 locuri cu 4 mosi (2 babe, 2 mosi). de la mirosul degajat de mosi, de la modul in care ei beau bere in compartiment la 70 de ani pana la spectacolul la care am luat parte in compartiment … toate ma inspira.

deci au intrat peste 10 oameni diferiti la noi in compartiment. o tipa cu o proteza la picior care a deschis usa si a inceput sa ceara bani. mosii i-au dat.

vine unul fara sa zica nimic si pune niste chestii pe scaunul de langa mine (pixe, rivanol, chestii) – mosii cumpara.

vine unul care sa taraste pe jos si deschide usa. ma cac pe mine de frica. mosii se enerveaza si ii spun: “dar sunteti cam multi mama.”

trei gari mai tarziu ies din compartiment din motiv de caldura (mosii refuzau sa deschida orice geam pentru ca-i tragea curentul.) si-l vad pe tipul care se tarea si cersea mai devreme in 2 chisoare numarandu-si banii.

i love trenul. trenul ruleaza.

Sport extrem pentru mosi si babe

Deci merg eu pe strada si in zare vad un anume mos care se chinuie sa ia ceva de pe jos. Se apleca cu 1mm pe secunda.

Ma aproprii de el si el inca se chinuia sa se aplece. Si inca, si inca… si insista sa ia hartia de 1 RON de pe jos.

Ma duc si ma ofer s-o ridic eu (pentru ca deja il priveam de cateva secunde – cat mi-a luat sa ma aproprii de el), dar nu! El voia s-o ia singur.

Nu stiu exact daca voia sa imi demonstreze mie sau lui “ceva” sau doar ii era frica sa nu fug cu banii, cert e ca a insistat s-o ia el si sa nu-l ajut, chestie care m-a uimit.