Ariel Constantinof Blog

Salut! Ma numesc Octav sunt din Buzau si as avea o rugaminte. Daca puteti sa imi faceti si mie reclama blogului macara pana fac ceva vizatori pe zi. Sunt la inceput si vreau putina sustinere. blogul meu este [aici adresa blogului]
Daca doriti sa ma sustineti lasati-mi un mail. Multumesc anticipat

Şi eu ce să fac într-un caz din ăsta?

Dacă zic că “uite ce generaţie naşpa de bloggeri [şi aici câteva jigniri]“, sunt rău si prost… Dar de ce să dai un astfel de e-mail fără să gândeşti înainte, serios acum? Şi de ce-s eu nevoit să-l citesc?

Eu înţeleg că blogul în sinea sa este un canal de comunicare, dar totuşi nu înteleg de ce tindem să-l transformăm în cel mai important dintre toate canalele de comunicare ce există.

Cum ar fi ca de mâine să uit că unii din voi aveţi telefoane, adrese de mail, sau pur şi simplu o gură şi nişte picioare. Cum ar fi ca de mâine singurul meu canal de comunicare sa fie blogul?

Mama, când mâncăm? Şi ce anume?

Iar mama stiind că blogul este singurul meu canal de comunicare să-mi răspundă printr-un comment:

Pai într-o jumătate de oră este gata masa… Pregatesc nişte spaghete.

Interesant, nu? Dar oare nu era mai uşor să mă duc în bucatarie şi s-o întreb direct?

După anumiţi oameni nu… şi sincer, nu înţeleg de ce.

Din moment ce ne cunoaştem şi am comunicat recent prin e-mail şi telefon, cum poţi să zici că, prin articolul acela de pe blogul tău, mi-ai atras atenţia că am greşit faţa de tine.

Oare era aşa de greu să-mi dai un telefon sau un simplu mail? Trebuia oare să creezi un monolog pe care eu să-l citesc de pe blogul tău? De ce?

Şi în incheiere… Pitic, zi şi mie te rog ce temă avem pentru mâine la română. (lasă un comment adică)

Dacă ai fost ieri la Blog&Roll 2 şi un anume tip cu părul cârnaţi-style ţi-a cerut sticker-ul de pe piept… este mai mult decât probabil ca acela să fi fost eu însumi.

Deci eu m-am distrat copios… berea a fost din belşug, televiziunea a fost friendly (Să-l salutăm cu această ocazie pe EDY, cameramanul de la PROTV, căruia i-am furat sticker-ul şi s-a crizat puţin pe tema asta, dar s-a calmat când i-am lipit sticker-ul altcuiva pe spate.), vedetele amuzante şi … tot aşa.

Poze n-am făcut, dar sunt destule prin tot internetul. Le găsiţi la 100eyes pe majoritatea. (Nihasa, vezi, eu ţi-am pus link la 100eyes dar pe tine te doare mâna să schimbi un banner… BINE… bine…)

Fiind blog personal voi pune 3 poze foarte reprezentative cu mine însumi făcute aseara. Să incepem:

Mai jos mă putem observa pe mine la început de schizofrenie având 5 personalităţi, unele cu capul în jos. Putem observa cum unul din cei doi Gramo devenise “Agramo”.

Aici putem observa un fel de “Hai fată, imposibil!” din partea mea. MJ zâmbitoare ca de obicei… Poza-i de la domnul Buddha.

Aici sunt tot eu la apogeul schizofreniei de aseara. Buddha m-a plătit bine să-i port personalitatea în frunte. Şi ca să-l cităm puţin pe fotograf: Asta-i “poza de grup” a blogosferei româneşti… iar eu nu apar în ea.

Şi acuma, căci înca am stickerele de aseara la mine, să îmi citesc deci personalităţile: Ionut, Ahilosu, Perfu, Teo, Inpolitics, Gramo, Me-Lilith, Nihasa, Bobby Voicu, Cochinescu, Ilinca Dima (sticker-ul ăsta i l-am luat omului când era în baie şi se spăla pe mâini!), Innocente, Oana (nu ştiu ce link are), Vietnam, Andrei Rosca, Adi Popescu, Piscot, Ciupercuta, Cristea, Krossfire, Pixelsheep, Agramo, Ill, Mihai (un tip de la trafic.ro - angajat de 10 zile parcă), Sorin (tot de la trafic.ro), Pandutzu, Zoso si Buddha.

In rest am mai socializat cu … Maria, Gogu, Alex, Sorin Tudor, Artistul, Piticu, un tip care făcea poze (Salut tipule, nu-ţi stiu numele.), Geo, Costinul, Lamaie, Swamp, Vladinho şi probabil şi cu mulţi mulţi alţii care nu-mi vin acuşica în cap şi-mi cer scuze.

Blogurile noastre au luat o intorsatura groaznica. De fapt toata imaginea noastra despre bloggeri s-a schimbat total. Toata lumea in ziua de azi este un blogger. Si nu, asta nu e un lucru rau. Suntem in 2008 si nu-mi vine sa cred cat de mult s-au schimbat lucrurile de cand mi-am facut eu blogul (si anume in septembrie 2006).

Trebuie sa clarificam un lucru. Un blogger este un om care tine un blog si scrie cu placere (sau asa este recomandat si mai ales normal) pe el. Un blogger bun este un om care tine un blog pe care-l citesti cu placere.

Nu-mi place sa ma uit in jur si sa vad oameni care scriu, scriu, copiaza, fac din blog un intreg jurnal de stiri, etc. Si in acelasi timp nu-mi place ca “blogger” a ajuns sa insemne “om care face bani din internet”.

Parca la inceput totul era mai frumos. Citeam ce facea cutare, citeam pe unde se va duce alt cutare, citeam cum i s-a parut lui cutare piesa de teatru “x” si tot asa. Daca in trecut citeam bloguri… acuma o fac extrem de rar. Si altceva ce ma intristeaza este ca blogurile alea care le consider eu bune, frumoase, care-mi fac placere sa le citesc… scriu rar si sunt pe cale de disparitie.

“Bloggerul” este o fiinta pe cale de disparitie. Da, chiar acuma cand au aparut mii de bloguri noi in Romania.

“A blogger is a person who’s blog you really enjoy reading, not a person who is making tons of money out of his so called blog.” - Eu Insumi, cu tot respectul

Nu, nu-s romanesti.

Primul blog tare este “Running from Camera“. Se da un tip, se da o camera foto … si regulile sunt simple:

The rules are simple: I put the self-timer on 2 seconds, push the button and try to get as far from the camera as I can.

Al doilea blog tare este “Little People - a tiny street art project“. Se dau niste omuleti mici facuti din plastelina… se plaseaza prin Londra si se fac poze. S-a lansat chiar si o carte cu toate aceste poze.