‘cocalari’

You people keep me entertained

Deci dupa ce ca am un corp de invidiat, o fata asemenea fundului unui bebelus, un miros (multumita lui Axe) de invidiat, m-am gandit eu ca mi-ar placea mie sa-mi plasez niste “carnati” pe post de par. Si asa Ariel s-a trezit cu dreaduri acum ceva vreme. Niste dreaduri pe care orice sclav al societatii le considera “carnati”.

De parca oricum nu atrageam eu destule priviri cu toate cele enumerate mai sus, acuma deja nu mai am nici cea mai mica problema vazand toate tipurile de oameni holbandu-se la carnatii mei.

Cum obisnuiesc sa-mi tin muzica de sufletel in urechi mereu, nu aud mai niciodata comentariile cocalarilor, ale babelor sau ale altora prin RATB sau pe strada, ii vad doar soptind si uitandu-se la mine. Nu o data mi s-a intamplat sa ma intorc in spate si sa vad cum juma’ de tramvai se uita la carnatii mei de parca aveam gandaci prin ei.

Ieri s-a intamplat o chestie destul de tare. Traversam. Pe zebra… da. Si cum traversam am observat 3 tipi in fata mea la 3 metri care se tot intorceau la mine. Snails imi rasuna prea tare in urechi ca sa-i aud. La un moment dat unul din ei se intoarce si se aproprie vertiginos de mine. Ma cam sperii si ma gandesc ca numai dracu stie ce-o vrea asta acuma…

Incep sa tremur de frica dar continui sa merg drept inainte, cu privirea atintita spre moaca lui. Ma calmez cand vad ca-mi intinde mana. Imi scot dintr-o miscare scurta castile si bat palma cu el fara sa stiu ce e sau ce vrea.

Auzi, salut, te-am mai observat pe aici si voiam sa te intreb cine ti-a facut dreadurile ca as vrea si eu sa-mi fac. Imi place cum iti sta cu ele si parca au mai crescut de ultima data cand te-am vazut.

I-am zis foarte frumos cine, unde, cat m-a costat, cum “le intretin” si tot asa si l-am lamurit… M-a salutat, mi-a multumit si ne-am vazut fiecare in continuare de drum.

Si aveam motive sa ma sperii atunci cand se apropria de mine, credeti-ma, eram jumate din el!

Si uite el in sinea sa a fost pentru mine exceptia… care a confirmat regula. :D Care? Eh…

Cat de grav este?

Cat de grav este daca azi, in jurul orei 22, un tip a strigat dupa mine, mama mea si Leyla: “Ce face fetele?” …

Mama: “Care fete?”
Tipul: “De ce, e si baiat pe acolo?”
Eu – tras palma pe propriul cur
Tipul, din masina: “Tu-i … blah blah”.

Cand am trecut iar pe langa tip i-am zis: “Pa pa iubitel!”… si mi-a raspuns la fel.

Conversatie intre manelari cool

A: “Ce cap emo ai!”
B: “Bah, nu te lua de mama, esti gay!?”
A: “Bah, n-am zis nimic de ma-ta, am zis “emo” … si tu sa nu ma faci pe mine prost, da?”
B: “Am zis gay, adica din ala care-si face unghiile cu lac!”

Nici ei nu stie ce zice ei acolo ei… manelari fiind ei, cool de felul lor si sukari ei.

Iarna in Bucuresti

A-nceput de ieri să cadă
Cate-un fulg, acum a stat,
Cocalarii s-au indreptat
Spre apus, dar stau grămadă
In tramvaie si pe strazi.

Nu e soare, dar e bine,
Şi sa mergi ai cum.
Vantu-i liniştit acum,
Dar năvalnic vuiet vine
De peste drum.

Sunt cocalarii.
De pe strada vin razand
Cu manele pe fundal ascultand;
Ei sunt manelarii;
Noi trebuie sa-i ascultam vrand-nevrand.

De George Coşbuc, in colaborare cu Ariel Constantinof

Da, a nins si cocalarii si-au gasit o alta activitate geniala…

“Hai sa aruncam cu bulgari de zapada in masini…”
“Da, si in RATB-uri!”
“Da, si in oameni pe strada!”
“Da bah, ce genii sunteti, hai!”

Revolutia din Bucuresti (2007)

Azi, 1 decembrie 207, in Bucuresti, capitala Romaniei, a avut loc o revolutie ce avea un scop inca necunoscut. Revolutia a fost condusa de Colonelul Bradut Inalt din Fier, adica un solid verde format din metale, fara suflet sau cap… la fel ca si cei ce l-au urmat… (Fragment din “Istoria secolului XI vazuta de un Ariel”)

Si vai de capul meu ce a fost la Unirii azi… Imi cer scuze ca voi jignii prieteni, cunostine, rude, tigani si oameni nevinovati … Dar voi aia ce v-ati dus la luminite ati fost … ţărani! VOI ATI VAZUT CE ATI LASAT IN URMA VOASTRA?

La 3 ore dupa aprinderea magificelor beculete ce nu fac decat sa consume energie elctrica… inca nu se putea circula pe la Unirii… PE JOS, zic! In centru era un politai care dirija… sau asa dadea de inteles… si cum dirija el asa se mai misca stanga-dreapta sa nu-l calce betivii… si cum se misca el asa se mai auzeau tot felul de sunete… sarmanul om nu mai avea asfalt sub picioare ci o groapa de gunoi.

Deci daca s-ar fi pus o bomba sub bradul ala … IQ-ul Romaniei ar fi crescut cu mult. Deci mai multi tigani si cocalari pe metru patrat nu am vazut in viata mea si nici nu credeam ca voi vedea…

STITI CE E CEL MAI TRIST? Ca e urat ca dracu bradu ala…

Bucuresti

Bucuresti
[Foto: Andrei Ionita]

Alti plictisiti de viata…

Era ora 5… adica, 17… De abia se ridicase o femeie de pe scaun si ma asezasem eu. Vizavi de mine erau 2 tipi la vreo 50 – 60 de ani fiecare. Unul in spatele celuilalt, pe scaunele, priveau cu mare atentie Bucurestiul. In tramvai liniste… era putina lume.

La un moment dat tipul din spate isi pune picioarele pe scaunul din fata lui – deci pe scaunul celuilalt tip. Deocamdata nu se intampla nimic dar la o curba mai ciudata, curul tipului din fata se atinge de picioarele “in odihnire”.

Din secunda aia pentru tipul cu curu’ murdar ziua se stricase… S-a ridicat, s-a sters, i-a zis aluia din spate ca asa si invers si cu incalzirea globala si prostia si etc. etc. Vreo 5 minute a vorbit ca acum are costumul murdar si ca de ce si-a pus ala picioarele si blah-blah.

Tipul din spate tacea, il ignora… Dar vorbaretul dracului nu mai tacea… Imi venea sa-i zic sa taca. Serios. Un cretin mai mare de varsta aluia nu cred ca am vazut vreodata. Pana la urma a tacut, dar doar dupa ce tipul din spate si-a cerut scuze de peste 20 de ori.

Dupa vreo 1 minut de linsite iar se intoarce si incepe: “Prostia asta, pluteste peste tot.”. Apoi tacea… Apoi iar se intorcea si mai tranteste ceva.

Omule, a fost o greseala, si-a cerut scuze, acum ce vrei? Sa-ti ia un costum nou? Sa se sinucida ca sa-l ierti? Ce vrei?!

Zic de cocalarii astia ca sunt cretini si nu vor decat certuri, dar uite ca nici astia mai invarsta nu stiu altceva decat sa se certe… s-o caute cu lumanarea. Oamenii n-au activitate… Si nici n-au nimic mai bun de facut.

O zi minunata…

Argh, vremea asta… vremea asta… vremea asta e de stat… stat degeaba nu altfel! STAT si iar stat. Dar nuuuuu… azi e LUNI!!!! Luni n-avem voie sa stam…


In surdina: Niste Baieti – Daca ploaia s-ar opri

Face Ariel azi ochisori pe la ora 9:30… afara intuneric! Ce chef de viata pe capul lui… ceva de neimaginat.

Se face 12:20 – arunc 4 caiete si 4 manuale in ghiozdan, ma incalt, trag geaca pe mine, pun gluga… cheile, liftu’, jos “Brrrrrrr“… Ma indrept spre statia de tramvai… Traversez neregulamentar, ma rezem frumos de balustrada (sau cum i-o zice…) si astept. In jurul meu apareau oamenii ca ciupercile… dupa ploaie. Nu, nu se uitau la mine, toti asteptam acelasi tramvai. Ala care vine cand are chef – 55.

Trec vreo 10 minute si vine si tramvaiul… plin. Dar nu plin, plin… extrem de plin… cu oameni stand unii peste altii. Reusesc sa urc si sa ma inflitrez in inima tramvaiului. Acolo, 2 tipi la vreo 14 – 15 ani stateau cu bicicleta langa ei. Cu bicicleta in tramvai… Se inchid usile si instant se face cald. CALD RAU! Instant incepe sa puta. Dar o putoare pe care n-am mai intalnit-o… ceva intre dulce si acru… dulce-acrisor asa! Ca sosul ala de la McDonald’s. Incepe lumea sa deschida geamurile, dar nicio diferenta. Putoarea nu disparea.

In jur vreo 5 cocalari de a 11-a tot intrebau o tipa cum o cheama si cati ani are… au “frecat-o” pe tipa aia de deja ma enervau pe mine care aveam mp3-ul in urechi dat destul de tare… dar asa-s cocalarii, vor sa fie in mijlocul atentiei.

Ajungem la prima statie si se deschid usile – aer!!! Frig!!! Ahhh, ce bine!!! Dar nu… se inchid iar usile. Pentru inca o statie a trebuit sa suport putoarea aia. Asa bine a fost cand am parasit RATB-ul… ca sa trec prin fata unui McDonlad’s unde o alta mireasca imi gadila nasul… mireasma cartofilor prajiti… aia care merg bine cu McNuggets si sos dulce-acrisor – bleah.

Imi continui aventura pe jos vreo 100 de metri pana la statia de troleibuz… Acolo timp de 20 de minute au venit tot felul de numere dar doar 79 si 86 nu. Parca jucam la Loto. Am luat apoi primul lucru care a venit astfel incat macar juma’ de drum sa-l fac cu troleibuzul si restul pe jos. In troleibuz alta lume suparata, coafuri rebele, tot felul… Macar de data asta aveam AER! SI NU PUTEA!!!

Cobor si ajung fix in spatele unui mos care juca fotbal cu o sticla de bere. Se plictisea omul. Drumul l-am continuat pe jos pana la scoala… un inceput de zi minunat!

Vreme predominant cacacioasa!

Tipuri de soferi bucuresteni

Treceam mai devreme printr-o intersectie bucuresteana aglomerata de felul ei… Se face verde la pietoni si dau sa calc zebra in picioare. Ce sa vezi, ma sperii de un idiot care a inceput sa claxoneze. De ce? Nu stiu… Cert e ca dupa el au inceput sa mai claxoneze cativa cu acelasi motiv intemeiat.

Am stat apoi si m-am gandit, ce tipuri de soferi bucuresteni cunosc?

Soferul bucurestean “Asculta-mi-ai maneaua prin geam”.
Clar, toti ii stim. Majoritatea sunt cocalari care si-au luat masina de curand si nu stiu cum sa se laude. Lasa toate geamurile jos (desi sunt singuri in masina) si dau muzica tare cand se opresc in intersectie. Poate, poate se intoarce o privire, doua. Intr-adevar, nu toti asculta manele, dar o mare parte.

Soferul bucurestean “Si eu am claxon bai fraiere!”.
De cand am dreptul sa stau langa sofer, de atunci tot o bat pe mama la cap sa claxoneze somnorosii care atipesc pe volan chiar in fata semaforului. Ea claxoneaza foarte rar, dar nu-i pacat, se compenseaza situatia cu ajutorul celorlalti soferi care parca au ceva tic nervos care-i indeamna sa apese pe claxon. Cel mai amuzant este sa stai intr-o intersectie pe la 12, ca sa te si bronzezi putin, sa observi cum unii sunt claxonati si automat incep sa claxoneze si ei… asa, in gol.

Soferul bucurestean “Ciumpalacule, poate vin cu bata din portbagaj la tine!”
Da, tot plictisitul ala de viata care parca pandeste un fraier pe care sa-l bata. Cand e prins in intersectie scoate capul pe geam si injura de toti mortii si uneori se incurca si injura si de propria familie (ca doar atat il duce capu’). Daca nu pleci repede de la fata locului il vezi cum iese din masina si vine spre tine cu o bata galbena cumparata din drumul inspre Bran.

Desigur, mai sunt multe tipuri de soferi bucuresteni, dar astia-s cei mai trendy.