Poate o sa sune stupid dar… mi-am inceput ziua cu o fapta buna pentru ca am vrut! Si toata ziua m-am gandit la fapta aceea buna.
Era tarziu, mai aveam 30 de minute sa ajung la scoala. Dupa calculele mele as fi ajuns la fix… dar a intervenit o fapta buna. Si da, am intarziat. Dar nu mai conteaza asta, nu?
Intram in lift, usa era 90% inchisa… cand am auzit o voce disperata: “Va rog chemati-l pe domnul de jos sa ma ajute, ca nu pot sa plec la serviciu. Stau de juma’ de ora aici!”.
Nu stiam cine zisese cuvintele alea, dar m-am prins ca imi erau adresate. Am inchis acele 10 procente din deschizatura usii liftului si am pornit spre parter. In lift m-am tot gandit la ce o fi patit sarmana femeie de nu pleca la munca.
Jos nu am gasit niciun domn. Nici in scara, nici in afara scarii. Mai aveam 29 de minute. Am luat liftul si m-am urcat la 6 (un etaj mai sus fata de unde am plecat). M-am gandit ca de acolo o fi tipat femeia.
Ajuns acolo incepe sa ma latre un caine. Ma latra si ma maraia. M-am speriat putin. Era maraitul ala specific de dinaintea muscaturii.
Cainele statea pe un pres, in fata unei usi. La scurt timp dupa ce a inceput sa ma latre cainele s-a deschis usa din spatele lui. De fapt, s-a crapat… Era o femeie disperata: “Buna ziua, nu l-ati gasit pe domnul de jos?”.
“Buna dimineata. Nu.” Mai aveam 27 de minute.
Ea: “Uite, nu pot sa plec ca ma latra cainele asta. De jumatate de ora stau in usa si nu pot sa plec. Am pisica si (aici nu am mai inteles ce a zis).”
“Pai tin eu catelul si iesiti acuma…”
Nu prea imi plac cainii de fapt. Vara asta m-au musat doi. Primii doi ever. De atunci cam urasc cainii vagabonzi. Nu imi e frica de ei niciodata. Adica… imi e, dar ma controlez si ma autoconving ca nu-mi e. Nu stiu cum reusesc, dar o fac. De as putea sa fac la fel cu orice lucru de care mi-e frica ar fi bine.
Cainele s-a dat pe un pres laturalnic – unde sta o alta vecina, o prietena. Ea se cunostea cu javra asa ca a inceput s-o mangaie.
Intre timp a iesit doamna din apartament si dusa a fost pe scari (nu a vrut nici sa treaca pe langa caine, a luat-o pe scari!).
Am coborat dupa ea. A inceput sa ma intrebe cine sunt si sa imi multumeasca. Culmea, femeia sta deasupra mea de cand sunt in Romania (vreo 11-12 ani) si nu ne prea stim.
A fost o experienta draguta. Si pe care mi-am dorit-o de fapt. Ciudat.
Mai am 17 minute sa ajung la scoala. :)
Cu toţii îi ştim pe acei oameni care ne întind mâna mereu în mijlocul străzii oferindu-ne ceva hartiuţă cu dracu ştie ce oferte, nu?
