Am fost luat la intrebari despre Motivonti.ro.
‘interviu’
Ieri am fost la flashmob
Stiti voi, flashmob facut de iFlashmob… Si toate astea dupa o intalnire misto cu oamenii amdoar18ani.ro.
Bimus freca menta pe la TNB asa ca l-am intervievat putin:
Si daca va intrebati cum a iesit de fapt tot flashmobul, eu zic ca poza asta va va spune totul:
Dupa bataia cu papuci, flashmoberii au facut pe mortii si badrigardul era derutat. [via]
Cat de arogant sunt?
Aici gasiti un interviu cu mine, cica, in care eu imi cam bateam joc. Si cica-s arogant. Mie chiar nu mi se pare. :))
Interviu neinteresant
Verde… putin verde… un verde crud, la fel ca primii coltisorilor de iarba ai primaverii. Gri…putin gri…un gri cenusiu, dar nu trist, la fel ca ceea ce se intampla uneori in Romania secolului XXI. Optimism si disperare, mahnire si fericire debordanta. Asa arata blogul unui elev de clasa a 11-a din Bucuresti, care a platit cu exmatricularea libertatea sa de a se exprima si a scrie. Ariel Constantinof nu a fost niciodata elevul model pentru unii, nici “pupator”, cum zice el, nici baiatul care sa se priveze de libertatea de a gandi si a se comporta in societate.
“Zidul penitenciarului” versus “Realitatea”
Anca: Ce te-a determinat sa iti creezi propriul blog in anul 2006, cand blogosfera nu era prea cunoascuta si numeroasa in utilizatori?
Ariel Constantinof: Mi-am creat initial blogul cum s-ar zice “la misto”. Nu stiam la vremea aceea niciun blog romanesc, ci doar site-uri care functionau pe platforme de blogging. L-am facut din pura plictiseala si la inceput l-am umplut cu chestii funny (poze de pe net, etc). Cu timpul insa am inceput sa scriu chestii personale… Dupa o luna sau doua am aflat ca in Romania exista deja o mica comunitate de oameni care au deja bloguri si am inceput sa intereactionez cu ei.
Anca: In 2007 ai obtinut destule premii cu ocazia Roblogfest: pentru cel mai bun blog personal, cel mai bun blog nou, cel mai bun blog scris de cineva sub 18 ani. La ce sa ne asteptam pentru viitor, avand in vedere ca esti deja major?
Ariel Constantinof: 2007 a fost acum 2 ani cand probabil Roblogfest-ul avea o relevanta mare. Azi, cand exista atatia bloggeri, cand exista atatea bloguri de fapt, cand oamenii ar face orice sa-si vada blogul scris pe o lista… Roblogfestul nu mi se mai pare ceva extreme de important. E mai mult o joaca pentru “incepatori”. Lupta se da intre cei de care n-a auzit nimeni si cei care nefacand nimic castiga. Asteptari … nu stiu. Nu am planuri. Am lansat in aprilie 2008 blogul colectiv amdoar18ani.ro care a avut un oarecare succes. Mai multe nu stiu momentan.
(more…)
Interviu cu Bad Pitzi
Adica Bad Pitzi ce “scrie” pe Pitzipoanca.
Ce am aflat nou? Că s-a inspirat de la un alt blog (eu credeam că ăia s-au inspirat de la ea)… şi că din simpla plictiseală poţi face succes. :)
Care-i treaba cu datul interviului?
M-am gândit că dacă tot am avut ocazia să dau un “oarecum” scurt interviu unei televiziuni, să încep să povestesc la ora 01:37 dimineaţa (vasăzică acum) cum a fost şi cum se simte un sclav al societăţii asemenea mie când este filmat în tramvai dis de dimineaţă.
Totul a pornit de la un e-mail care începea aşa:
Buna. Numele meu este Alina Manolache si sunt reporter la Realitatea TV. Ti-am vazut blog-ul si am vazut ca locuiesti in Pantelimon. Vreau sa fac un reportaj despre acest cartier.
I-am răspuns că din partea mea este OK să-i zic părerea mea despre cartierul în care locuiesc. Doua zile mai târziu eram în staţia de tramvai filmând scurtul interviu cu zeci de oameni nedumeriţi în jur. Asta oricum mi s-a părut partea uşoara… Căci partea mai complicată mi s-a părut filmarea în tramvai.
Tramvaiul dimineaţa e full, şi stim asta cu toţii, nu numai că nu prea era loc de filmare dar nici nu ştiam cât de tare să vorbesc. Oameni cu gura căscata erau peste tot, iar bătranii care se grăbeau spre piaţa, aproape somnabuli, stăteau pe scaune… şi nu-mi venea să-i trezesc eu, vorbind prea tare.
Mai frumos a fost când am terminat filmarea şi Alina şi cameramanul (n-am facut cunoştinţă cred) au coborât din tramvai. Mă simţeam mult prea privit. Mult, mult prea privit.
Ce ar fi de memorat din toate detaliile astea neinteresante?
- Că Alina m-a găsit printr-un google search cu: “blog pantelimon”.
- Că e irelevant că ai sau nu 18 ani. Acordul părinţilor poate să existe, poate să nu existe, poate să fie scris sau nescris… şi oricum ar fi el, el exista.
- E cam greu să demonstrezi că nu am 18 ani.
- Că interviul l-am dat în calitate de “blogger pantelimonist“?
Ştiţi interviul cu Eden?
Uite ăsta e:
Vreau să fac versiunea “reloaded” şi pentru ea am nevoie de voi. Vreau să-mi ziceţi ce întrebări vreţi să-i pun.
Aştept propuneri.
