Verde… putin verde… un verde crud, la fel ca primii coltisorilor de iarba ai primaverii. Gri…putin gri…un gri cenusiu, dar nu trist, la fel ca ceea ce se intampla uneori in Romania secolului XXI. Optimism si disperare, mahnire si fericire debordanta. Asa arata blogul unui elev de clasa a 11-a din Bucuresti, care a platit cu exmatricularea libertatea sa de a se exprima si a scrie. Ariel Constantinof nu a fost niciodata elevul model pentru unii, nici “pupator”, cum zice el, nici baiatul care sa se priveze de libertatea de a gandi si a se comporta in societate.
“Zidul penitenciarului” versus “Realitatea”
Anca: Ce te-a determinat sa iti creezi propriul blog in anul 2006, cand blogosfera nu era prea cunoascuta si numeroasa in utilizatori?
Ariel Constantinof: Mi-am creat initial blogul cum s-ar zice “la misto”. Nu stiam la vremea aceea niciun blog romanesc, ci doar site-uri care functionau pe platforme de blogging. L-am facut din pura plictiseala si la inceput l-am umplut cu chestii funny (poze de pe net, etc). Cu timpul insa am inceput sa scriu chestii personale… Dupa o luna sau doua am aflat ca in Romania exista deja o mica comunitate de oameni care au deja bloguri si am inceput sa intereactionez cu ei.
Anca: In 2007 ai obtinut destule premii cu ocazia Roblogfest: pentru cel mai bun blog personal, cel mai bun blog nou, cel mai bun blog scris de cineva sub 18 ani. La ce sa ne asteptam pentru viitor, avand in vedere ca esti deja major?
Ariel Constantinof: 2007 a fost acum 2 ani cand probabil Roblogfest-ul avea o relevanta mare. Azi, cand exista atatia bloggeri, cand exista atatea bloguri de fapt, cand oamenii ar face orice sa-si vada blogul scris pe o lista… Roblogfestul nu mi se mai pare ceva extreme de important. E mai mult o joaca pentru “incepatori”. Lupta se da intre cei de care n-a auzit nimeni si cei care nefacand nimic castiga. Asteptari … nu stiu. Nu am planuri. Am lansat in aprilie 2008 blogul colectiv amdoar18ani.ro care a avut un oarecare succes. Mai multe nu stiu momentan.
(more…)
