‘Lauder’

Interviu neinteresant

Verde… putin verde… un verde crud, la fel ca primii coltisorilor de iarba ai primaverii. Gri…putin gri…un gri cenusiu, dar nu trist, la fel ca ceea ce se intampla uneori in Romania secolului XXI. Optimism si disperare, mahnire si fericire debordanta. Asa arata blogul unui elev de clasa a 11-a din Bucuresti, care a platit cu exmatricularea libertatea sa de a se exprima si a scrie. Ariel Constantinof nu a fost niciodata elevul model pentru unii, nici “pupator”, cum zice el, nici baiatul care sa se priveze de libertatea de a gandi si a se comporta in societate.

“Zidul penitenciarului” versus “Realitatea”

Anca: Ce te-a determinat sa iti creezi propriul blog in anul 2006, cand blogosfera nu era prea cunoascuta si numeroasa in utilizatori?

Ariel Constantinof: Mi-am creat initial blogul cum s-ar zice “la misto”. Nu stiam la vremea aceea niciun blog romanesc, ci doar site-uri care functionau pe platforme de blogging. L-am facut din pura plictiseala si la inceput l-am umplut cu chestii funny (poze de pe net, etc). Cu timpul insa am inceput sa scriu chestii personale… Dupa o luna sau doua am aflat ca in Romania exista deja o mica comunitate de oameni care au deja bloguri si am inceput sa intereactionez cu ei.

Anca: In 2007 ai obtinut destule premii cu ocazia Roblogfest: pentru cel mai bun blog personal, cel mai bun blog nou, cel mai bun blog scris de cineva sub 18 ani. La ce sa ne asteptam pentru viitor, avand in vedere ca esti deja major?

Ariel Constantinof: 2007 a fost acum 2 ani cand probabil Roblogfest-ul avea o relevanta mare. Azi, cand exista atatia bloggeri, cand exista atatea bloguri de fapt, cand oamenii ar face orice sa-si vada blogul scris pe o lista… Roblogfestul nu mi se mai pare ceva extreme de important. E mai mult o joaca pentru “incepatori”. Lupta se da intre cei de care n-a auzit nimeni si cei care nefacand nimic castiga. Asteptari … nu stiu. Nu am planuri. Am lansat in aprilie 2008 blogul colectiv amdoar18ani.ro care a avut un oarecare succes. Mai multe nu stiu momentan.
(more…)

Ariel si blogul in Cotidianul

Ce frumos este in ziar!

Deci… sa trecem la subiect. Ieri Iuliana Gatej a scris un articol in Cotidianul despre liceeni si elevi (in general) care au blog si scriu pe acolo chestii petrecute in scoala. Desigur, am fost luat ca un exemplu minunat, eu, in sinea mea.

Ariel Constantinof este elev la şcoala evreiască “Ronald S. Lauder” din Bucureşti, iar în urmă cu un an a fost exmatriculat verbal (“Te dăm afară”), pe motiv că scrie pe blog ce se întâmplă în şcoală. Până la urmă a rămas doar cu un 4 la purtare pe al doilea semestru. Însă nu doar net-ul i-a făcut probleme, ci şi profesorul de religie, care îl întreabă la ore cum e la evrei ora de religie. “În primul rând nu ştiu cum e, pentru că mie nu mi se bagă religia pe gât, cum se bagă copilaşilor din România. Cum să predai ce este “păcatul” în două pagini de caiet, şi apoi să le ceri să memoreze ca pe o poezie? Relevant este că i-am zis că mă simt exclus când îmi zice: “La voi cum e cu …”, iar el mi-a răspuns că nu el mă “exclude”, ci sistemul. Cam aşa e… sistemul bagă (la propriu) cu linguriţa bucăţi din Dumnezeu în capul oamenilor încă din clasa întâi”, scrie Ariel.

Ar fi o singura chestie de mentionat, doamna Iuliana Gatej. Eu, Ariel, nu mai sunt in scoala Lauder-Reut. Sau “Ronald S. Lauder” cum ii zici tu. M-am mutat… si in prezent imi duc traiul in Colegiul National “Cantemir Voda”. Si desigur ca era vorba despre profesorul de religie din acest nou liceu in care m-am mutat anul trecut.

In incheiere tot pe mine insumi ma citeaza cum fac reclama Scolii 23 din Bucuresti.

Blogul este un loc bun de făcut publicitate la diferite şcoli. De exemplu, “trei chestii cool despre Şcoala 23” ar fi: “la intrare te loveşti de 38 de icoane, tot la intrare dai de o poezie care începe cu «Copiii noştri nu sunt copiii noştri, Ei sunt copiii dorinţei nestăvilite de sine a naturii», şi, desigur, tot la intrare găseşti un telefon public (care, spre mirarea mea merge)”, spune Ariel .

Apropos de aceasta incheiere… multi oameni mi-au spus ca am facut o super-reclama liceului Lauder. Nu conteaza daca-i negativa sau pozitiva, caci in fond, vorba aia, tot reclama este… Inca astept sa-mi multumiti. Eu nu stiu de v-am multumit vreodata pentru educatia pe care mi-ati dat-o timp de 9 ani… dar uite, o fac acum: Multumesc!

Randul vostru… :)

Cititi articolul integral AICI.

Sa va explic…

In Romania “Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii” este INCAPABIL sa scrie intr-un act oficial cuvantul “discriminare”… si astfel scrie: “dscriminare”.

Nu, nu e doar un typo… e un act oficial plin de typos…

Explicatii? A recitit cineva ce s-a scris in actul asta oficial? I guess not.

Asta deja clarifica o mare parte din situatie.

Buna dimineata Romania, si noroc cu tine ca ai inventat prostia.