Ariel Constantinof Blog

Pana la urma am prins avionul si am ajuns la destinatie fara sa explodez sau sa aterizez cine stie pe unde.

A trebuit sa platesc o taxa de 50 de euro: “Taxa de minor”. Am stat si m-am gandit pe ce apa s-au dus banii mei pana la urma si am ajuns la concluzia ca erau pentru insotitorii pe care i-am avut in aeroport si avion.

La Otopeni am avut un … un tip la vreo 30 de ani ca insotitor. A trecut cu mine prin primele opriri dar nici macar nu mi-a zis cum il cheama sau ca ma insoteste. Cand a trebuit sa dau pasaportul nu stia unde se semneaza foaia de insotitor. Cand s-a saturat de mine m-a pasat altui cretin putin mai urat. Cu asta aceasi poveste… m-a dus pana la avion si a inceput sa se certe cu insotitoarea mea de pe avion. O tipa mai in varsta care nu stia decat engleza… si romanasii nostrii cu engleza lor de balta nu se prea intelegeau cu ea. Insotiroul meu de pe Otopeni nu stia acuma cate copii trebuie sa opreasca la el si cate sa dea la avion. Noroc ca stia tipa de pe avion care i-a zis in engleza:

“Get out of here, all you need is one copy.” si i-a aratat frumos drumul spre iesirea din avion.

Tipa mi s-a prezentat si mi-a zis ca va fi insotitoarea mea pe avion. Mi-a dat indicatii si totul a mers perfect. Nu s-a comparat cu “bulangii” aia de pe Otopeni.

Cand am aterizat pe Ben Gurion (Tel Aviv) m-a insotit un domn mai in varsta care m-a intrebat inainte de toate: “Ce ai uitat in Romania?”. I-am raspuns ca acolo locuiesc si si-a cerut chiar si scuze :)). Apoi, cat am mers prin aeroport si cat mi-am asteptat bagajul am discutat cu omul asta in engleza. Era foarte de treaba. Nici nu ma gandesc sa-l compar cu cei doi de pe Otopeni.

Cand am ajuns aici am gasit pe masa un modem, 5 filtre si 2 cabluri. Le-am conectat si totul a mers ca pe roate. Singura mea problema ar fi ca stau la o singura priza si cu modemul si cu laptopul. Cum? Pe rand :)).

Ar fi bine daca as avea cum sa-mi cumpar un prelungitor si un router ca sa stau in curte pe net. E oribil sa stai la mila unei singure prize. Oare daca le fac comanda in cat timp imi ajung aici? Nu de alta dar au si promotii.

Oh, oh, era sa uit! Dreadurile au o saptamana si o zi :D

Logic ca eu insumi sunt un gadget. Stiu sa fac atat de multe lucruri ce le pot fi de folos celor din jur… incat ma pot compara cu un simplu gadget. Cand seful imi cere sa conectez un laptop la wireless pentru ca el nu reuseste… eu o fac. Cand tu ceri unui HTC Diamond sa se conecteze la wireless… el o face asemenea sclavului de mine.

Nu cred ca am fost niciodata un om al gadgeturilor… sau de fapt, hai sa nu ma mai mint, sunt oarecum un om al gadgeturilor… sau nu, tot ma mint. As vrea sa fiu un gadget man, dar nu sunt si nu am fost niciodata.

Sunt un internet-addict si cam atat. Si imi place sa fac poze. Si imi place sa vorbesc la telefon. De fapt cred ca am o ditamai fobia. Ma simt foarte ciduat daca stau mult timp “Desconectat” de la internet… sau daca pur si simplu nu vorbesc cu mama sau cine stie ce amic la telefon cateva minute.

PDA HTC Diamond este pentru mine sclavul ideal. El ma poate tine conectat 24/7 la tot ce vreau eu sa fiu conectat… pana si la reteaua extraterestra ma poate conecta la pretul lui de 18 milioane.

Am pus mana pe un mobil HTC nu-stiu-cat. In mai putin de 3 saptamani i-au sarit doua butoane din tastatura si toate “Acoperitaorele de gauri” (precum plasticul ce acopera gaura de USB) care nu s-au mai inchis niciodata. Acuma cata incredere sa pot sa am in HTC-ul acesta de care pana mai ieri nu am auzit niciodata?

Cert e ca pentru un PDA HTC Diamond care cica promite sa “detroneze iPhone-ul” pentru ca are un display de 2.8 inch la rezolutia de 640×480 pixeli (adica dublu fata de iPhone) aproape ca as da 18 milioane din banii pe care-i castig din blog. Precum ziceam, de conectat ma conecteaza la orice. Are GPRS, GSM, 3G, Wi-Fi, bluetooth si USB 2.0. Lipseste antena parabolica care sa ma ajute sa vorbesc cu extraterestrii. In plus mai are si un aparat foto de 3.5mp care ar face bine sa functioneze frumos asemenea camerei acelui mobil despre care vorbeam mai sus.

Partea pe care nu pot s-o inteleg ar fi ca nu are slot de card si contine doar un hard de 4GB.

Nu mi-as vinde camera foto ca sa-mi cumpar un HTC Diamond dar mi-as vinde mobilul (un SE amârât) si as mai pune niste bani scosi din diverse afaceri ilegale ca sa pun mana pe el.