Pozele sunt facute cu un Lomo Fisheye – un aparat de plastic care merge pe film. Nu pot sa zic ca-s chiar “mandru” de alegerea facuta – cu banii dati pe el puteam sa cumpar un aparat VECHI – VECHI – VECHI si functional tot pe film… dar, eh, gata cu regretele.
Uite cateva dintre rezultate:
Eu si Corina (in RATB)
Tom in cada
Eu si Alinuta
My fav.: Corina, Tom si... Eu
Cita pe balcon
de parca se poate compara luxul in care traim noi cu ce duc oamenii astia! apasa pe poza.
Ieri, ultima mea zi in Iasi adica, a fost o zi mai plina de fel. Dimineata m-am vazut cu bloggeri, apoi am vazut un film cu alti copilasi, spre seara am ajuns la o expozitie foto iar apoi am luat ultima “cina de taina” in Iasi cu diversi precum Zeffy.
Frumos e sa pun o lista cu oamenii de la “Mini BlogMeet”, deci:
Adrian Monoranu
Răzvan
HaiPa
Viorel
Marian
Dany
Ariel (eu in toata sinea mea)
Sonia
Zeffy
Bogdan
Jojo
E misto faptul ca am ajuns pentru prima data in viata mea intr-un oras si am avut cu cine sa ies la o pizza, si anume cu niste bloggerii. Ma bucur ca v-am cunoscut si multam asta micu’ pentru “initiativa”. Dany imi aminteste de mine. E mic… adica, un om mic, pierdut printre oameni mari. Asa eram si eu la intalnirile din anii trecuti.
Revenind la partea interesanta: pozele.
Deci el e Dany…
Aista se vrea un Ariel … dar nu stiu exact din ce motiv se stramba.
Asta e o poza facuta de mine insumi. Am intitulat-o “oglinda”. Tipii si-au comandat o pizaa care le-a fost adusa pe 2 farfurii separate. Pe fiecare farfurie era o juma’ de pizza. Genial, am zis pe moment.
Aici mi se spunea “Sa nu te mai strambi, da?” … dar tot am strambat putin spranceana.
Restul de poze aci.
Ca de final… Iasiul e misto, o sa revin! :D
Prima zi in Iasi a fost un adevarat succes. M-am trezit ca porcul in jurul orei 12, am mai lenevit putin, am fost cu Sonya la Family Pizza – unde am mancat o pizza cu diametru de 40 – care apropos, a fost buna, si “eftina”, am vizitat Iulius Mall si desigur ca am ajuns si in T17 – caminul.
Fiindca ziua lui Zeffy e la 3 zile dupa ziua mea, noi doi am facut schimb de cadouri. 
In poza de mai sus se observa cadoul de la Zeffy care mi-a luat juma’ de ora sa-l despachetez.
Dupa juma’ de ora de munca am gasit un croasant turtit, un Red-Bull romanesc numit sugestiv “Unu” si o cana cu Puhh.
In poza de mai sus doar incerc sa-mi afisez dreadurile, nimic altceva.
Aici numaram banii pe care am reusit sa-i strang cersind in tramvaiul 13.
Bine, glumesc, erau de fapt banii lui Rozina – bani de buzunar – la propriu.
Mai sus o putem admira pe don’soara Rozina – tipa care face bratari, stiti voi… si care trimite poze multe pentru blogul asta. :D
Poza asta am intitulat-o “Pinnochio” – e evident ca mi-a crescut o bere la 2 litri in loc de nas.
Am vazut-o si pe Arinoasa – care cerea in postul de dinainte obsesiv sa ne vedem.
Iar apoi am facut curat – caci asa e la camin … si am fugit spre un local libanez unde am fumat o narghilea draguta. Ne-a intrebat daca avem 18 ani si desigur ca i-am intins REPEDE buletinul. Muhaha – da, 18 ani de 4 zile! IN YOUR FACE!
In rest … azi am mai mers cu tramvaiul si nu am vazut niciun controlor – desi mi s-a spus “BA! Sa-ti cumperi bilet, aici sunt mereu controlori, nu-i ca in Bucuresti!”
Si gardianul de la camin m-a luat la intrebari – gen de ce ma cheama asa, de ce sunt din Israel, daca-s evreu, ce caut aici, etc.
La urma a zis: “Eu n-am nimic cu nimeni, fiecare cu natia lui!”.
Funneh guy I’d say! :D
Si ultima poza pe ziua de ieri – eu si cadoul pe care i l-am dat lui Zeffy – un mini-tricou pe care scrie “Prima mea poza” – nu se prea vede dar este Zeffy pe vremea cand era spermatozoid.
Mi-am imbracat dreadurile caci erau singurele carora le era tricoul pe masura. :D
That’s it. Pe maine! :D
Nu credeam că maie există priaţi în ziua de azi. Oh well, m-am înşelat, există.
There have so far been 109 attacks this year off the coast of Somalia, with 42 hijackings.
Fourteen vessels are still with pirates with a total of 240 crew members as hostages.
E ca în filme. Mi se pare incredibil.
via.
Nu este tocmai arca aia pe care o ştim cu toţii. Este vorba de o altă arca.
În ultima săptămână s-au plimbat prin tot Bucureştiul şi au pus pe scenă mai multe piese de teatru. Ieri am fost la Teatrul de Comedie unde am văzut “O noapte furtunoasă”, iar azi are loc ultima apariţie – în Club A, la ora 19:00, unde vor juca “Dumnezeu de a doua zi”. Da, intrarea-i moka, şi pe bune că merită.
Ieri după ce am plecat de la teatru ne-am dus un grup de vreo 12 persoane în căutarea unei narghilele. Desigur că sâmbătă seara nu vei găsi niciodată loc pentru 12 persoane care vor spontan nişte bere şi o narghilea. Am găsit totuşi un locaş de 10 pe 10. Ne-am îngrămădit şi ne-am petrecut timpul acolo.
Am făcut puţin pe Andreea Marin şi Surprize-Surprize când am reunit 2 verişoare ce (susţin ele) nu s-au văzut de mult, mult timp. Tot localul le-a aplaudat când s-au îmbrăţişat ţipând: “Maria?!???!” şi “Antonia??!?!!?”.
La sfârşit am rămas 4 oameni şi uite aşa, pe la ora 10:30 – 11:00 ne-am mutat dintr-un loc de 10 pe 10 într-unul super-select. Nu ştiu ce am căutat acolo de fapt, cert e că am prins puţină muzica live.
Până acasă am mers pe jos cu Teo. Era pustiu, ceaţă şi frig, dar a fost amuzant mersul pe lângă Dâmboviţă la ora aia târzie. Am făcut pozeeeee la Dâmboviţă prin ceaţă.
Cişmigiu – Pantelimon pe jos… am ajuns acasă pe la 1 jumate cred. Senzaţii tari, nu alta.
Diseară bal, mâine îmbrăţişări moka…
Ah, bă, azi se vota?!
Am comandat o pizza cu ciocolata. Ma batea gandul sa cer inainte de pizza o supa de ciocolata dar apoi mi-am dat seama ca e cam mult dulce si probabil n-o sa pot sa mananc tot. Totusi, aveam solnita pe masa. Daca va intrebati cum era pizza pot sa va zic ca era… dulce, calda si dulce. Si daca se intreaba careva ce-s chestiile de pe deasupra: e topping de marshmallow topit.
Ando si-a comandat alta ciudatenie formata 90% din ciocolata. A mancat-o super repede. El este client fidel la domnul Max asta.
Pe langa pizza mi-am luat si un Ice Coffee … mi-a placut super mult paharul. Atat de mult incat Ando mi-a facut cadou unul identic =)).
Aici a tinut Ando sa-mi atinga aparatul foto… In poza se prezinta o bucata de Ariel intr-o camasa verde undeva intr-un max Brenner din Rishon Le’tzion, Israel, gata sa infulece o pizza de ciocolata. Ah, si desi era doar jumate de pizza, tot n-am putut s-o termin.
Ah, si asta este mall-ul din Rishon Le’tzion la ora 10 si ceva seara. Cam atat de plin era. Parcarea era full. Restaurantele si barurile full. Locurile de joaca pentru copilasi erau full. Mallul era ceva de genul Mall Vitan la puterea a doua si era FULL.
Oamenii din poza de mai sus stergeau si pupau mormantul ala. Era aproape scarbos. Cat am stat acolo cred ca peste 300 de oameni au pupat mormantul. Unii chiar plangeau in genunchi in fata lui si apoi il pupau.
Super plin de turisti, preturile toate se tocmesc, n-am vazut niciun terorist cu bomba-n coada… liniste si cald. Lumile stau si fumeaza narghilele calme, citind cate o carte. Mi-am cumparat un singur lucru… O chestie din aia pe care si-o punea Arafat in cap.
