‘poze’

Szarvas, oraşul viselor mele umede

Am fost plecat o săptămână într-un oraş mic-mic din Ungaria: Szarvas. Îl tot vizitez de vreo 9 ani de zile … şi pe an ce trece apuc să-l cunosc mai bine. În ultimii 2-3 ani s-a dezvoltat uimitor de mult din punct de vedere al infrastructurii pentru biciclete. Nu există OM al acelui oraş care să nu meargă pe bicicletă sau maşină. E un oraş fără pietoni. Dacă vezi vreun pieton este în mod cert un… turist.

Turist am fost 8 ani aşa că anul ăsta am pus mâna pe o bicicletă rablagită a unei tipe care a avut un accident cu ea şi nu o mai folosea. Am dat turul oraşului rapid de vreo două ori şi m-am simţit superb pedalând alături de oameni de toate vârstele (de la copilaşi foarte mici până la moşulici care jur că nu puteau să meargă… dar puteau pedala).

Pun nişte poze făcute cu mobilul şi adaug câteva explicaţii… (poze din tot tripul ăsta spre şi în Szarvas)

Tren cuşeta Bucureşti – Arad. Întâziere 2 ore până în Bucureşti (unde am urcat) şi încă 3 până la destinaţie (Arad). Am piedut 3 conexiuni din Arad spre Bekeschaba. :) CFR… must love it. Nu aer condiţionat… o singură priză care merge din an în paşte (la 6 oameni) şi tot felul de condiţii oribile. La întoarcere a fost şi mai urât.

PS: se vede laptopul pentru că am testat stickul cu internet de la Digi şi merge fain.

Aici e Jimmy (cel mare şi albastru). Un bagaj imens cu vreo 200 de tricouri. L-am târât cu noi până în Szarvas şi am atras atenţia autorităţilor care credeau că ascundem un decedat sau doi. Kiddin.

Parcul de la intrarea în Szarvas (un fel de pădure cu poteci asfaltate). A se observa că există drum DOAR de biciclete şi drum DOAR de pietoni.

Am stat 5 biciclişti în şir indian la 9 dimineaţă la semafor… :) Drăguţ-sentiment.

Se comercializează “Pulică”.

Avem aşa: drum de pietoni (sau turişti), drum de biciclete şi două benzi de maşini. :)

Blocuri cu rasteluri la intrare… biciclete adesea nelegate. Cine să le fure?

O pistă de bicle de la ieşire din oraş…

Şi TESCO. La 10 dimineaţă într-o zi de vineri. ERA FUUUUUULLLLL de biciclete (peste 70) şi vreo 50 de maşini. Bicla aia roşie în picăţele galbene este cea pe care am mers eu.

Ungurii în continuare nu ştiu maghiară… dar ce contează? Szarvas-ul e genial. :)

Vă mulţumesc!

Au apărut multe poze şi video-uri. Verdictul: au fost 400 de oameni (367 număraţi într-un video). Avem şi cont de Facebook. Ne vedem în luna mai cu următorul Bikewalk mai mare şi mai pe carosabil. Vă mulţumesc tuturor din nou!

Noi doi… Iulian şi Ariel…

Iulian şi Ariel

Vă mulţumim vouă:

Bikewalk 17 aprilie 2010

Primul film developat!

Pozele sunt facute cu un Lomo Fisheye – un aparat de plastic care merge pe film. Nu pot sa zic ca-s chiar “mandru” de alegerea facuta – cu banii dati pe el puteam sa cumpar un aparat VECHI – VECHI – VECHI si functional tot pe film… dar, eh, gata cu regretele.

Uite cateva dintre rezultate:

Eu si Corina (in RATB)

Eu si Corina (in RATB)

Tom in cada

Tom in cada

Eu si Alinuta

Eu si Alinuta

My fav.: Corina, Tom si... Eu

My fav.: Corina, Tom si... Eu

Cita pe balcon

Cita pe balcon

noi ne ingreunam singuri viata

de parca se poate compara luxul in care traim noi cu ce duc oamenii astia! apasa pe poza.

From Congo with love

Mini BlogMeet de Iasi

Ieri, ultima mea zi in Iasi adica, a fost o zi mai plina de fel. Dimineata m-am vazut cu bloggeri, apoi am vazut un film cu alti copilasi, spre seara am ajuns la o expozitie foto iar apoi am luat ultima “cina de taina” in Iasi cu diversi precum Zeffy.

Frumos e sa pun o lista cu oamenii de la “Mini BlogMeet”, deci:

Adrian Monoranu
Răzvan
HaiPa
Viorel
Marian
Dany
Ariel (eu in toata sinea mea)
Sonia
Zeffy
Bogdan
Jojo

E misto faptul ca am ajuns pentru prima data in viata mea intr-un oras si am avut cu cine sa ies la o pizza, si anume cu niste bloggerii. Ma bucur ca v-am cunoscut si multam asta micu’ pentru “initiativa”. Dany imi aminteste de mine. E mic… adica, un om mic, pierdut printre oameni mari. Asa eram si eu la intalnirile din anii trecuti.

Revenind la partea interesanta: pozele.

Deci el e Dany…

Aista se vrea un Ariel … dar nu stiu exact din ce motiv se stramba.

Asta e o poza facuta de mine insumi. Am intitulat-o “oglinda”. Tipii si-au comandat o pizaa care le-a fost adusa pe 2 farfurii separate. Pe fiecare farfurie era o juma’ de pizza. Genial, am zis pe moment.

Aici mi se spunea “Sa nu te mai strambi, da?” … dar tot am strambat putin spranceana.

Restul de poze aci.

Ca de final… Iasiul e misto, o sa revin! :D

Prima zi in Iasi

Prima zi in Iasi a fost un adevarat succes. M-am trezit ca porcul in jurul orei 12, am mai lenevit putin, am fost cu Sonya la Family Pizza – unde am mancat o pizza cu diametru de 40 – care apropos, a fost buna, si “eftina”, am vizitat Iulius Mall si desigur ca am ajuns si in T17 – caminul.

Fiindca ziua lui Zeffy e la 3 zile dupa ziua mea, noi doi am facut schimb de cadouri. Prima zi in Iasi

In poza de mai sus se observa cadoul de la Zeffy care mi-a luat juma’ de ora sa-l despachetez.
Prima zi in Iasi

Dupa juma’ de ora de munca am gasit un croasant turtit, un Red-Bull romanesc numit sugestiv “Unu” si o cana cu Puhh.

Prima zi in Iasi

In poza de mai sus doar incerc sa-mi afisez dreadurile, nimic altceva.

Prima zi in Iasi

Aici numaram banii pe care am reusit sa-i strang cersind in tramvaiul 13.

Prima zi in Iasi

Bine, glumesc, erau de fapt banii lui Rozina – bani de buzunar – la propriu.

Prima zi in Iasi

Mai sus o putem admira pe don’soara Rozina – tipa care face bratari, stiti voi… si care trimite poze multe pentru blogul asta. :D

Prima zi in Iasi

Poza asta am intitulat-o “Pinnochio” – e evident ca mi-a crescut o bere la 2 litri in loc de nas.

Prima zi in Iasi

Am vazut-o si pe Arinoasa – care cerea in postul de dinainte obsesiv sa ne vedem.

Prima zi in Iasi

Iar apoi am facut curat – caci asa e la camin … si am fugit spre un local libanez unde am fumat o narghilea draguta. Ne-a intrebat daca avem 18 ani si desigur ca i-am intins REPEDE buletinul. Muhaha – da, 18 ani de 4 zile! IN YOUR FACE!

In rest … azi am mai mers cu tramvaiul si nu am vazut niciun controlor – desi mi s-a spus “BA! Sa-ti cumperi bilet, aici sunt mereu controlori, nu-i ca in Bucuresti!”

Si gardianul de la camin m-a luat la intrebari – gen de ce ma cheama asa, de ce sunt din Israel, daca-s evreu, ce caut aici, etc.

La urma a zis: “Eu n-am nimic cu nimeni, fiecare cu natia lui!”.

Funneh guy I’d say! :D

Si ultima poza pe ziua de ieri – eu si cadoul pe care i l-am dat lui Zeffy – un mini-tricou pe care scrie “Prima mea poza” – nu se prea vede dar este Zeffy pe vremea cand era spermatozoid.

Mi-am imbracat dreadurile caci erau singurele carora le era tricoul pe masura. :D

Prima zi in Iasi

That’s it. Pe maine! :D

Piraţi somalezi moderni

Nu credeam că maie există priaţi în ziua de azi. Oh well, m-am înşelat, există.

There have so far been 109 attacks this year off the coast of Somalia, with 42 hijackings.

Fourteen vessels are still with pirates with a total of 240 crew members as hostages.

E ca în filme. Mi se pare incredibil.

via.

ArCa LuI nOe şi noaptea (furtunoasă) de ieri

Nu este tocmai arca aia pe care o ştim cu toţii. Este vorba de o altă arca.

În ultima săptămână s-au plimbat prin tot Bucureştiul şi au pus pe scenă mai multe piese de teatru. Ieri am fost la Teatrul de Comedie unde am văzut “O noapte furtunoasă”, iar azi are loc ultima apariţie – în Club A, la ora 19:00, unde vor juca “Dumnezeu de a doua zi”. Da, intrarea-i moka, şi pe bune că merită.

Ieri după ce am plecat de la teatru ne-am dus un grup de vreo 12 persoane în căutarea unei narghilele. Desigur că sâmbătă seara nu vei găsi niciodată loc pentru 12 persoane care vor spontan nişte bere şi o narghilea. Am găsit totuşi un locaş de 10 pe 10. Ne-am îngrămădit şi ne-am petrecut timpul acolo.

Am făcut puţin pe Andreea Marin şi Surprize-Surprize când am reunit 2 verişoare ce (susţin ele) nu s-au văzut de mult, mult timp. Tot localul le-a aplaudat când s-au îmbrăţişat ţipând: “Maria?!???!” şi “Antonia??!?!!?”.

La sfârşit am rămas 4 oameni şi uite aşa, pe la ora 10:30 – 11:00 ne-am  mutat dintr-un loc de 10 pe 10 într-unul super-select. Nu ştiu ce am căutat acolo de fapt, cert e că am prins puţină muzica live.

Până acasă am mers pe jos cu Teo. Era pustiu, ceaţă şi frig, dar a fost amuzant mersul pe lângă Dâmboviţă la ora aia târzie. Am făcut pozeeeee la Dâmboviţă prin ceaţă.

Cişmigiu – Pantelimon pe jos… am ajuns acasă pe la 1 jumate cred. Senzaţii tari, nu alta.

Diseară bal, mâine îmbrăţişări moka

Ah, bă, azi se vota?!

Poza de vineri – Poze

Daca nu stiti despre ce vorbesc, cititi AICI.

Alte poze: luni, marti, miercuri si joi.

Subiectul de azi era “poze”…

Vineri - Poze

Mai sunt 2 zile…

Eden