Ariel Constantinof Blog

În ultimul timp în fiecare dimineaţă găsesc cel putin 2 controlori în tramvai. Este o noutate, având în vedere că până acum nu-i vedeam cu jumătăţile de an…

Azi au prins un preot, popa, wtvr… N-avea bilet, n-avea abonament… El este omul lui Dumnezeu, ce-i pasă lui?

Ştiind că românii de fel sunt foarte credinciosi, mi-a fost mare mirarea să văd că s-au luat de bietul popă…

Dar degeaba s-au luat de el şi degeaba n-avea el bilet, căci el este “omul lui Dumnezeu” şi l-au lăsat până la urma în pace.

Şi când mă gândeam şi eu că merge azi am prins un tramvai mişto, care chiar merge repede… se aude BUM.

Totul se finalizează cu un taxi accidentat destul de bine.

E marţi, e Bucureşti, e agitaţie… vine Crăciunul.

Ora 8:20, Bucuresti, Pantelimon, Morarilor, un Ariel alearga dupa un 55 (tramvai). Il prinde.

Ora 8:24, Bucuresti, Pantelimon, Delfinului, un Ariel intr-un 55 (acelasi tramvai)… si inca 3 controlori.

Bilet, abonament sau wtvr… mi-am cautat abonamentul si l-am inmanat. L-a trecut la aparat si… PAC, nu-i bine. Il trece iar… nu-i bine. Nu-mi venea sa cred! Cum dracului sa nu fie bine daca eu mi-am facut abonamentul luna trecuta, si deci… luna asta ar trebui sa mearga?

Mi se cere sa ma legitimez. Ii zic: “Ariel Constantinof, blocul 11, apartament 21, CNP 191012400029…“, ma intrerupe si-mi cere buletinul. I-l dau.

Intre timp prinde o tipa “buna” fara abonament. Tipa era cu scuze penibile. Ca n-are bani, ca n-are buletin, bla bla. Bine, nu-mi pasa… dar tipul se dadea la ea. “Hai ca poate rezolvam noi altfel. Unde lucrezi?“.

Tipul isi aminteste de mine si imi zice de amenda. Il rog sa-mi zica de cat timp e expirat… si-mi zice.

Deci, daca este posibil, abonamentul meu a expirat pe 25, adica acum 2 zile… adica a expirat VINERI. Si LUNI dimineata m-au prins controlorii.

In fine, ma da jos din tramvai… ma intreaba daca pot sa-i achit 50 RON… ii zic ca nu… iar el zice: “Hai ca am vazut ca ai o hartie de un milion in portofel.”

Raman putin socat… ii zic ca NU am sa-i achit 50 RON… si o dam in amenda aia mare de 150 RON. Ii zic ca… foarte bine, sa-mi dea din aia, nu-mi pasa.

Controlorul, 1.60 inaltime, 1.50 latime, rrom de fel, sub 10 dinti in toata gura… se uita in jur sa mai “plece” colegii lui de langa noi. Ma trage intr-un colt mai ferit si incepem o negociere.

Totul s-a terminat cu o spaga de 25 RON.

Si ca sa nu zic ca n-a fost de treaba… i-am dat 30 RON si el mi-a dat 5 RON inapoi. :D

Ce concluzii pot sa trag din toate astea? Ca mi-am inceput saptamana super-bine.

[sursa poza]

N-am avut bilet iar abonamentul era expirat din mai. Pentru ca din mai am mers doar pe role la scoala… Si abonamentul n-am apucat sa mi-l fac pentru ca nu am carnetul de note stampilat. Si bilet de unde mama dracului sa-ti iei cand ei de abia au o casa la 10 statii.

Asa ca si-au facut o spaga oamenii.

În Iaşi, de exemplu, biletele se cumpără de la şofer. Şi aici ajung şi la exemplele Cannes şi Barcelona, unde se practică acelaşi lucru. Prin urmare, scuza de mai sus nu mai este valabilă. Numai că, în Bucureşti, deşi autobuzele şi troleele sînt proiectate (cel puţin cele noi) pentru amplasarea unui aparat pentru eliberarea biletelor, se preferă închiderea şoferului într-o cuşcă.

Aici există încă o problemă. În timp ce în afara ţării se foloseşte doar uşa din faţă pentru urcare, la noi se practică strategia “buluc-grămadă” şi nu cred că ar fi tocmai uşor să îi convingi pe oameni că uşile din spate sînt strict pentru coborîre.

Cititi aici…

Deci… deci… cand eram mic mi se spunea sa nu incep cu deci.

« ce greu se scrie la tastatura cu degetele inghetate »

Deci… am degetele degerate … am stat o ora si 20 de minute intr-o statie de tramvai. Am stat si am stat sperand ca tramvaiul va trece pana la urma si ma va duce acasa. Nu eram singurul idiot care a asteptat atat de mult tramvaiul acolo, eram vreo 4. Eu, o tipa la vreo 18 ani, o femeie de vreo 45 si un tip la vreo 30 am stat si ne-am invartit in statia aia de ne-a venit rau.

Tramvaiul trecea invers, dar pe partea noastra nimic.

La un moment dat am vazut asa, niste luminte de tramvai parca, moment in care ne-am aliniat cum isi alinia Stefan Banica trupa lui cu Ianţu si am inceput: “Heeiii tramvai, cu etaj si tras de cai!”.

Cand s-au apropriat luminitele ne-am dat seama ca ne-am inselat, nu era un tramvai.

In cele din urma tipul acela de vreo 30 de ani, un tip care parea okei, normal, un sclav decent, cu mustata, spalat, parfumat, imi adreseaza cateva cuvinte din departare: “Ia zi fiule, mai vine tramvaiul? Pai da, nu cred nici eu ca mai vine… unde mergi? A, pai si eu… hai sa facem jumi-juma un taxi…”

Dupa o ora jumate de asteptat ne-am urcat in primul taxi. Pentru o cursa normala de 100 de mii, eu am platit 40 de mii. Cand am coborat (caci eu am coborat primul) mi-a urat de sanatate si femei … nu i-am multumit, i-am trantit usa si am fugit, ca un nesimtit.

Concluziile serii:

1. Este foarte naspa sa scrii la tastatura cu degetele inghetate.
2. Cacatii aia de la RATB sunt niste imbecili pentru ca sunt prosti si pentru ca urasc RATB si pentru ca lor nu le pasa de noi si de aia!
3. Exista si oameni cool care nu se sperie de mine si de caciula mea roz si stiu sa vorbeasca frumos si sa faca un taxi jumi-juma.
4. Vineri seara, la ora 10 jumate, exista oameni care se plimba si se joaca la lumini in Liceul A.D. Xenopol.