‘tren’

Mersul cu trenul e o arta, jur!

M-am intors azi din Iasi. Ce inseamna asta? Inseamna 7 ore de mers cu trenul! Ce inseamna asta? O arta dezvoltata de talentul meu incredibil de a merge cu trenul.

Fiind in plina criza financiara m-am trezit cu portofelul plin de carduri si monezi… dar fara nicio bancnota. Asa am ajuns sa-mi iau un bilet de 36 RON (parca atat fu) pentru un accelerat.

Ce-i ala accelerat? O chestie fara compartimente, cu scaune 2 cate 2 fata-nfata, cu usi automate pe care NIMENI nu stie sa le deschida (toti trag de ele in loc sa apese butonul)… in fond cel mai prost tren pe care puteam sa-l aleg ca sa merg spre casa.

Aseara am fost la o piesa de teatru care parca am retrait-o azi chiar in tren. In “Romania! Te pup.” aparea si o baba ce circula in CFR cu slana in traista… Oh well, azi in tren baba care s-a asezat pe scaunul din fata mea avea o traista gigantica pe care mi-a plasat-o mie cu nesimtire peste picioare. Ce avea in traista? Nu slana… DAR O TASTATURA!

TASTATURA?! WTF WTF WTF? Oare se ducea cu ea la Bucuresti ca s-o vanda sau ce?

Acceleratul are 2 etaje – asemenea unui pat supraetajat. Dupa ce am dormit vreo ora jumate cu 3 tipe in jurul meu si o traista cu o tastatura pe craci m-am gandit sa dau o tura pana la buda. Am dat tura la buda si cu ocazia asta mi-am dat seama ca la etaj e gol.

Intamplator am dat nas in nas cu un controlor si l-am intrebat daca-i vreun bai daca ma mut sus desi am bilet jos. M-a mangaiat gentil pe umar si mi-a zis: “Daca-i o problema? Nu e…”. I-am multumit, mi-am luat bagajul de jos si m-am asezat sus intr-un mod regalicesc.

Eu pe un scaun la geam… un ghiozdan in dreapta mea, un ghiozdan in fata mea si geaca si salul pe scaunul diagonal opus.

In scurt timp m-am prins de ce la etaj e mai gol. La etaj stau ciorditorii. (Doamne, as putea sa scriu o carte: “Cum sa calatoresti cu CFR-ul”). Paranoia m-a facut sa-mi iau ghiozdanul cu laptopul intre picioare si ghiozdanul celalalt sub cap.

Desigur ca cu timpul au aparut oamenii mai negriciosi, bagatori in seama de felul lor.

La un moment dat a aparut si un pusti de vreo 10 ani care se uita in gura mea cand imi savuram senvisiul. Mai aveam 2 senvisiuri pe masa langa mine. Nu mi-a cerut… dar m-am simtit obligat sa-i ofer si lui unul. Pustiul era imbracat bine, spalat, educat… Mi-a multumit pentru senvis si a plecat…

Poate suna hilar dar spre deosebire de viata din tramvaiele bucurestene unde cocalarii asculta manele la mobile, in tren taranii asculta la telefon muzica POPULARA! Ba chiar o canta… Grupuri de 2 betivi cu traiste pline de sunca isi pun muzica la mobil si canta.

Unii mai putini smecheri se dau mari cu soneriile lor inregistrate la televizorul conectat prin farfuria BOOM de pe casa. Gen, un tip a pus de vreo 25 de ori soneria de la stirile PROTV (JUR!).

Deci mersul cu CFR-ul e o arta. Trebuie sa stii cum sa te comporti cu oamenii, cu toaletele, cu controlorii, unde sa-ti pui bagajul etc.

7 comentarii »

Am fost la femei…

Poza din tren. :)

Am fost la femei.

1 comentariu »

ce ciudat :)

a fost frumos in brasov. in mai putin de 24 de ore am prins si soare cu caldura dar si super-ninsoare cu ceata si cateva grade.

am cantat la chitara in piata sfatului vreo 15 minute – nu am castigat niciun ban. a trecut ludovic orban la 1 metru de noi si ne-a zambit sec – probabil admirand adolescentii din ziua de azi.

brasovul este superb/genial/fantastic/etc.

cand am ajuns am luat un autobuz si am mers 5 statii fara bilete – stand cu morcovelul, desigur.

cand am plecat am luat taxiul.

aici intra “titlul” acestui articol in joc. incepe ciudatul.

in 10 secunde m-am intalnit cu froggy pe care o cunosc de vreo luna si pe care am vazut-o pentru a 3-a oara in viata mea azi si cu irina care locuieste in brasov.

ce fel de coincidenta stranie e asta sa ma vad in mai putin de 10 secunde cu 2 persoane pe care le stiu din locuri super-diferite in gara la brasov?

froggy e din iasi si irina din brasov.

pe froggy am cunoscut-o cand am inceput sa merg prin iasi (deci nu de mult) iar pe irina n-am mai vazut-o de aprape un an.

DUBIOOOOS.

per total … da, brasovul ruleaza fin.

PS: mersul cu personalul e ca un skill – trebuie sa stii sa mergi cu personalul. inveti cu timpul cum se face mai bine. :)

6 comentarii »

tot cu trenul, ca-i dus-intors

cam asa a decurs ziua de ieri pentru mine:

ora 14:22 (ieri) – la mc langa gara – o cafea.

ora 15:05 – in tren – statia “nicolina” (ala-i tot iasi, nu?). prima baba. ea, geanta ei, o punga mica si o cusca gigantica probabil de catel. i-am pus eu cusca sus. acum totul e tacere. doar eu si ea intr-un compartiment de 5.

ora 15:53 – baba sforaie puternic. a citit pana acum o carte in franceza. am intrebat-o “cititi in franceza?” cand am vazut coperta si mi-a raspuns extrem de timid “da”. am mancat prima tartina (unde “tartina” ia valoare de “senviş”) si am mai citit un capitol din carte. suntemincasinguri.

ora 16:13 – vaslui. o tipa de 40 de ani a mai venit la noi in compartiment. un orb a fost urcat in compartimentul din spate. numara tare pe coridor usile compartimentelor. circula singur. inca tipa “pa!” la cei ce l-au condus. tocmai a aparut si primul vanzator ambulant.

ora 16:28 – citesc dar mi se misca randurile prin carte aiurea. cred ca adorm. vanzatorul ambulant a lasat usa compartimentului deschisa. prostul!

ora 17:31 – am dormit pana acuma. a mai aparut o tipa in compartiment. a ramas un scaun liber.

ora 18:58 – am dormit stramb. ma doare gatul. pe scaunul gol a aparut un tip cu tricou mov cu paiete (kinda’ gay i’d say) care sta si se uita la un film la laptop.

ora 19:01 – imi scot castile din urechi, imi indrept gatul si realizez ca in compartiment este o liniste dureroasa. baba citeste cartea in franceza, cele 2 tipe fac sudoku si altele iar tipul in continuare se uita la film. imi fac curaj si ii deranjez pe toti iesind din compartiment.

ora 19:01 – e coada la buda.

ora 19:03 – era orbul in buda… a stat pe intuneric. am intrat eu dupa el. a nimerit closetul. orbii mi se par fascinanti.

ora 21:58 – trenul ajunge in bucuresti. cobor. imbulzeala ca la piata. parca pleca trenul cu aia care n-apucau sa coboare.

doua chestii mari si late ma framanta din totalitatea lucrurilor pe care le vad pe geam de cand merg cu trenul.

UNU. trec pe langa sate/orase/triburi de tigani care au PALATE incredibil de mari si incredibil de colorate. au sate doar cu palate. saltele lor. satele lor in mijlocul nimanui cu carutele lor.

DOI. plasticul, gunoiul, jegol. pe vremea comunismului oare era atata plastic aruncat pe campii? este mizerabil. ceva chiar trebuie facut.

1 comentariu »

din tren, cu dragoste

mersul cu trenul e cu adevarat fascinant. as putea scrie carti intregi in timp ce merg cu trenul. ieri am stat 7 ore in tren intr-un compartiment de 6 locuri cu 4 mosi (2 babe, 2 mosi). de la mirosul degajat de mosi, de la modul in care ei beau bere in compartiment la 70 de ani pana la spectacolul la care am luat parte in compartiment … toate ma inspira.

deci au intrat peste 10 oameni diferiti la noi in compartiment. o tipa cu o proteza la picior care a deschis usa si a inceput sa ceara bani. mosii i-au dat.

vine unul fara sa zica nimic si pune niste chestii pe scaunul de langa mine (pixe, rivanol, chestii) – mosii cumpara.

vine unul care sa taraste pe jos si deschide usa. ma cac pe mine de frica. mosii se enerveaza si ii spun: “dar sunteti cam multi mama.”

trei gari mai tarziu ies din compartiment din motiv de caldura (mosii refuzau sa deschida orice geam pentru ca-i tragea curentul.) si-l vad pe tipul care se tarea si cersea mai devreme in 2 chisoare numarandu-si banii.

i love trenul. trenul ruleaza.

8 comentarii »

Dupa 7 ore pe tren…

… sunt in Iasi.

Cu ocazia faptului ca am scutire de la medic – medic ce mi-a recomandat sa vin sa ma odihnesc si sa-mi fac niste analize in Iasi – da, ati ghicit, am ajuns chiar in Iasi.

Momentan nu prea am ce relata…

Poate doar ca atunci cand a ajuns trenul in gara, nu se vedea prin geamuri si noi (oamenii din vagonul 3) stateam in fata usii si asteptam … iar apoi un tip cu mult bagaj ne deschide usa pe dinafara si zice foarte calm, amuzat de noi: “Şe faşeţi ma, dar voi nu coborati?” – cu acşent speşific.

Ah… si taximetristul care ne-a dus de la gara pana acasa era un mos de vreo 70 de ani care-mi parea super-beat, care abia ne putea vorbea. Chestia asta m-a speriat.

Si tariful a fost de 2 RON / km :P – Taxi Pelican in Bucuresti are 1.6 / km (si da, stiu, nu se compara marimile oraselor, bla bla.)

PS: LMA Liviu! :D

9 comentarii »